luni, 18 mai 2009

Ținerea de minte a răului...


"Precum fumul alungă albinele, tot așa ținerea de minte a răului alungă cunoștința din inima...În ce se dizolvă ținerea de minte a răului? În aducerea aminte de frica de Dumnezeu si de ziua sfârșitului...Dacă vezi pe cineva păcătuind, nu vorbi, nici nu-l judeca, nici nu-l urî, pentru ca nu cumva să cazi și tu în același păcat. Zi mai bine: eu sunt mai rau decât acesta! " 
Sfântul Efrem Sirul 


Conferință Oravița, 10 aprilie 2009


"Dumnezeu nu este drept, Dumnezeu este milostiv, noi ne mântuim cu mila lui Dumnezeu. Când spunem, Doamne fă dreptate,dacă ne-am cerceta gândul, am vedea că de fapt am vrea să spunem, Doamne pedepsește-l că uite ce mi-a făcut. Deci acesta este gândul dreptății. Tinerilor, ca să se întoarcă la Biserică, le spun, încercați să vorbiți cu El, încercați să vă împrieteniți ci Mântuitorul, să vă rugați Lui. Nu renunțați la nimic din ce vă place dar încercați să-L cunoașteți și să vă rugați. Pe măsură ce te rogi, harul lucrează și încet, încet ceea ce-ți plăcea te dezgustă. La început harul vine la tineri, vine ”buluc” așa, la început toți care ne întoarcem la Biserică, trăim un har foarte puternic și apoi pleacă de la noi ca să lucrăm poruncile și din credință nu doar sub har. Un alt lucru pe care-l spun tinerilor și oamenilor care nu merg la biserică, să asculte glasul lui Dumnezeu, dinăuntru nostru. Dumnezeu a pus în noi vocea lui care este durerea. Durerea noastră este strigătul lui Dumnezeu: oprește-te te doare, ca și cân i-a zis Sfântului Apostol Pavel ”greu trebuie să-ți fie să dai cu piciorul în tăpușă”, suferi , ești necăjit, nu înghiți pastile, nu îți pune ”pile”, nu îți ”aranja” viața ci oprește-te de la răul pe care-l faci! Oprește-te de la ceea ce faci și care-ți produce suferință. Schimbă-ți viața, cum spunea părintele Arsenie Boca ”oamenii strigă la Dumnezeu Doamne, schimbă-mi viața, scapă-mă de necaz și Dumnezeu strigă la om, omule renunță la păcat, schimbă-te tu pe tine”, aceasta este mișcarea pe care trebuie să o facem. Un tânăr pricepe lucrul ăsta, atât de mulți tineri se întorc și se vor întoarce în Biserică, pentru că sunt cumplit de răniți, imaginarul lor e făcut ”varză” cu ce văd în filme, în familie, trupul lor este asaltat din toate direcțiile, suferă, caută alinare, caută dragoste și foarte mulți ajung la biserică din iadul în care sunt. Părintele Rafail spune că ”omul l-a pierdut pe Dumnezeu în Rai si-l gasește în iad”. În iadul în care e lumea aceasta, de astăzi, mulți oameni îl găsesc pe Dumnezeu și se întorc Acasă, se întorc la Biserică! "

2 comentarii:

  1. Minunat de frumos
    Felicitari pentru blog !

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii sufera pentru ca au prea multe dorinte. Isi doresc prea multe din ceea ce nu au, si sunt nemultumiti cu ceea ce au. Astfel, ceea ce primesc este sub ceea ce-si doresc, si sufera. Pacea sufletului este a multumi pentru ceea ce ai, este a-L slavi pe Dumnezeu pentru ceea ce inca ai: sangele cald iti curge prin vene, aerul iti intra si iti iese afara, deschizi ochii dimineata si vezi ca ti s-a mai daruit o zi, pui capul pe perna si vezi ca ai mai apucat o noapte. Nu exista dar mai mare decat acesta, care este viata de la Dumnezeu; numai acesta este singurul dar pentru care merita sa strigam in fiecare clipa : Slava lui Dumnezeu pentru toate! Noi nu suntem din lumea aceasta, ci am primit o viata, pentru a vedea cum se traieste pe acest minunat pamant, numit de noi Terra. Ceea ce adunam in inima, cu ajutorul vointei sufletului nostru, le vom putea lua cu noi acasa, atunci cand va veni timpul sa plecam. Restul, sunt detalii fara importanta. Slava lui Dumnezeu pentru toate, si mai ales pentru suferinta, pentru ca ea ne rupe valul ce ne acopera ochii sufletului, si ne desfunda urechile astupate de pamant.

    RăspundețiȘtergere