Credeţi că există un plan divin pentru fiecare?

Credeţi că există un plan divin pentru fiecare? O predestinare? Şi necazurile vin de la îndepărtarea de la Cale? Sau pur şi simplu trebuie să suferim pentru că numai aşa ne apropiem cu adevărat de Dumnezeu?

Da, există un plan divin pentru fiecare om care vine pe lume, dar nu un "scenariu" gata scris care trebuie interpretat întocmai. Nu o predestinare. Altfel taina libertăţii umane ar fi o vorbă goală şi cauza întregii tragedii a omenirii ar fi Dumnezeu şi "planul" Lui.
Atunci, ce este acest plan pentru mine?
Mă bucur de întrebare pentru că şi pe mine m-a chinuit cândva destul de puternic. Oricât aş fi citit, şi oricâte răspunsuri aş fi primit de la cei din jurul meu, întrebarea mă sfredelea iarăşi şi iarăşi cerând un răspuns personal, o atitudine clară dinlăuntrul meu. Atunci am ales, ca şi în alte situaţii problematice, să fac un rezumat a tot ce ştiu şi cred despre Dumnezeu şi despre mine şi să mă forţez să urmăresc firul unei logici existenţiale, logicii care mă "mâna" la căutare şi devenire în fiecare moment. Astfel am afirmat şi mărturisit că eu cred că Dumnezeu este iubire, că Dumnezeu mă iubeşte şi pe mine, că are un plan din veci legat de mine prin care voieşte ca eu să mă bucur de mântuire, de iubirea Lui şi a celor dragi şi că îmi dă putere şi pricepere, că Se dă pe Sine Însuşi, ca eu să învăţ să fiu, să iubesc şi să devin aşa cum m-a gândit El. Am crezut şi am mărturisit asta pentru că numai acest răspuns mi-a adus lumina după care tânjeam şi m-a făcut să spun DA vieţii şi să primesc Darul Lui în acest vas, în acest dat, viaţa mea concretă de aici şi de acum.
Ce bucurie! Ce eliberare! Nu mai era nevoie sa-mi doresc să fi fost altfel, în altă parte, în alt timp.. Atunci am realizat, am "simţit" că acest plan mă privea pe mine, exact acea făptură pe care a chemat-o Dumnezeu Iubire la existenţă în clipa, în fracţiunea de secundă în care o sămânţă din coapsele tatălui meu, una singură şi anume aceea din care puteam să apar eu şi nu alt-cineva, a fecundat sămânţa mamei mele, aceea, din momentul acela, clipa mea. Dacă oricare altă sămânţă din cele câteva mii prezente în îmbrăţişarea părinţilor mei ar fi fecundat sămânţa mamei, atunci, făptura care ar fi fost adusă de Dumnezeu pe lume nu mai eram eu. Era alt-cineva. Cu totul alt-cineva. Şi am simţit şi ştiut că planul lui Dumnezeu în privinţa mea atunci, în clipa zămislirii mele a început. Atunci, acolo, a "suflat Dumnezeu suflarea Sa", "planul Lui cu mine", în ţărâna vie a acelor anume semincioare de viaţă omenească adusă de la Adam şi Eva până la mine, prin tot atâtea miraculoase şi uimitoare întâlniri de o clipă dintre vieţi şi Viaţă. Atunci, acolo, mi-a dăruit nu numai viaţa, ci şi pe mine însămi, cea care spune acum eu cred şi simt. Atunci m-am primit pe mine din Mâinile Lui şi am primit binecuvântarea să fiu şi "m-am apucat de treabă"! Ce minune! Ce onoare! Şi ce răspundere!
Necazurile?
Durerile?
Suferinţa?
Iată câteva aspecte ale datului vieţii pe care fiecare avem chemarea şi primim puterea să-l transformăm în dar. Suferinţa este împotrivirea noastră la darul crucii, la durerea provocată de lepădarea felului de a trăi al omului căzut, al omului care încearcă să-şi administreze independent, adică fără Dumnezeu, fără harul Lui, viaţa şi puterile ei.
Eu, aici, în datul meu, Îl pot primi pe El, Viaţa mea şi restul nu mai are nici o importanţă. El, Viaţa cea adevărată mă primeşte, mă altoieşte, mă înfiază şi îmi face "loc" în sânul Său de Dumnezeu Iubire fără de margini. Ce-mi mai lipseşte? Doar să încetez a mă "foi de colo-colo" pentru a iscodi cum "stau alţii" şi să mă afund în oceanul de odihnă şi bucurie pe care mi-l dăruieşte dacă accept să mor minciunii şi să mă nasc Adevărului. El mă învaţă, El mă conduce, El mă hrăneşte, El mă mângâie.
E strâmtă calea până Acolo pentru că Acest Acolo e chiar Domnul din noi, Împărăţia Lui din adâncul inimii noastre care s-a împietrit de ne-dumerire, de ne-auzire, de ne-ascultare, de ne-neacceptare, de Nu...
Când mă hotărăsc să spun DA, toată energia mea, toată inima mea, tot cugetul meu sunt îndreptate spre El şi făgăduinţele Lui în care cred, pentru care sunt gata să mă lepăd de toate şi de tot!
Atunci totul se schimbă şi durerea nu mai e decât efectul strângerii Mâinii care mă smulge din iadul în care mă zbăteam cu deznădejde, suferinţa devine taină de nepătruns altfel decât prin asumare împreună cu Cel ce pe toate le-a suferit pentru mine şi le suferă împreună cu mine ca să fiu ACOLO unde este El şi ca El, moartea nu mai este decât aruncare în braţele Lui de lumină... Totul se schimbă, dacă putem crede! Nu suferim pentru a ne apropia de Dumnezeu, ci pentru că ne împotrivim, nu ştim, nu voim să intrăm pe singura uşă care transformă lacrima în bucurie: Pocăinţa. Şi pocăinţa începe cu îndreptarea minţii, a gândului către Domnul şi întâlnirea cu El acolo unde este, în Biserica Lui. Acolo ne aşteaptă, acolo ni se dăruieşte după Sfânta Rânduială stabilită de mila Lui cea fără de margini. Numai acolo putem înţelege, pentru că numai acolo înţelegerea nu mai este o activitate a intelectului uman care întreabă, ci lucrare omenesc-dumnezeiască a omului "venit în sine" ca să răspundă la vechiul "Adame, unde eşti?" cu "iată-mă Doamne! Fie mie după Cuvântul Tău!".
Acolo, numai Acolo, în această îmbrăţişare cu "dor dorită" şi de om şi de Dumnezeu, vom afla răspunsul la toate întrebările şi nedumeririle noastre. Orice încercare de răspuns în afara acestei îmbrăţişări nu poate fi decât o sfioasă mărturie a celui care "a gustat şi a văzut că bun este Dumnezeu. Vino, copil iubit de Domnul! Vino şi vezi!
Nu te rătăci ca Scufiţa Roşie, umblând după floricele, că lupul e nesătul şi stă să ne înghită la tot pasul. Ascultă de Maica ta, Sfânta Biserică, şi vei ajunge la Bucuria făgăduită şi pregătită ţie anume de mai înainte de toţi vecii. Bucuria e din totdeauna şi îţi este predestinată! Dar o poţi şi refuza şi chiar pierde dacă te abaţi de pe Cale.
Doamne, ieşi în întâmpinare cu harul Tău, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale Sfinţilor Tăi!

Maica Siluana

Articol apărut în ”Ziarul de Mureș”