joi, 23 iulie 2009

Din ciclul poeziilor găsite...(III)



Ridică-mi privirea, căzută-n cuvânt
Țintire dreaptă spre punctul în care
De simplul unui nod
Oprit vederii, atârnă sensul lui ...sunt!

Dintr-un gând am sărit, să mă prind
De capătul tău...destrămare,
Să te surprind cu o simplă mișcare!

Mut si uimit... nu aflu nici chip și nici dat
dar nici cale!

Abia acum, m-am speriat...am început
cățăratul de sine alunecând...
Cu viteză...spre josul cel mai de sus
al unui unde...ascuns atât de bine de mine!

Mi-ai ridicat în acea clipă cuvântul
iar împreună privirea zăcută în sensuri...
În cel mai simplul dez(nod)!
Așa am rămas orb de lumina
Lui...sunt!

...unA

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu