Se afișează postările cu eticheta Sfântul Siluan Athonitul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sfântul Siluan Athonitul. Afișați toate postările

joi, 23 octombrie 2014

Saint Silouan the Athonite and His Relevance Today: Part 2


The Saints challenge us to reach beyond the common conception of salvation that predominates in the West. For the Orthodox Church, salvation is more than the pardon of sins and transgressions. Salvation is more than being justified or acquitted for offenses committed against God. According to Orthodox teaching, salvation certainly includes forgiveness and reconciliation, but by no means is it limited to them.
For the Saints of the Church, salvation is the acquisition of the grace of the Holy Spirit. To be saved is to be sanctified and to participate in the divine life of God.
Forgiveness of sins is not the end of salvation; it is only the beginning. It should lead ultimately to knowledge of God and to the acquisition of the gift of love for all humankind. In the words of St. Silouan, “I began to beseech God for forgiveness, and He granted me not only forgiveness but also the Holy Spirit, and in the Holy Spirit, I knew God. … the Lord remembered not my sins, and gave me to love people, and my soul longs for the whole world to be saved and dwell in the Kingdom of Heaven …”
This is one reason why so many people are attracted to the Orthodox Faith. They are coming to realize that the Saints give guidance on how to base our life in Christ. Through the example of their lives, and the testimony of their teachings, the Saints embody man’s true spiritual potential.
The importance of appropriate guidance in spiritual life is immense. In the present day, the need for true Orthodox spiritual teaching is especially crucial in the face of the influx of the numerous pseudo-Christian religious movements that are invading our society. Under the guise of offering a ‘Christian spirituality’, many deceivers today are leading even well-intentioned believers astray from the authentic apostolic message of the Gospel.
The teaching of St. Silouan is especially relevant because it manifests our Orthodox Spiritual Tradition to contemporary society. His life and writings are becoming increasingly popular among a wide variety of people from many different backgrounds.
While many have the impression that the Saints lived ‘saintly’ lives from their youth, St. Silouan shows that this is not always the case. He indulged in many of the same activities and pursuits that could characterize the youth of today.
Even if some of these appear at the outset as rather mundane, they are nonetheless among the more notable aspects of his life to which many readers can relate. For instance, it is recorded that in his youth, St. Silouan was fond of music, socializing with the opposite sex, and even drinking with his friends. In fact, he was known for his great tolerance for alcohol, especially vodka.
His good looks and popularity even led him into sin. As Elder Sophrony relates, “Young, strong, handsome, and by this time prosperous, too, Simeon [St. Silouan’s name ‘in the world’] revelled in life. He was popular in the village, being good-natured, peaceable and jolly, and the village girls looked on him as a man they would like to marry. He himself was attracted to one of them and, before the question of marriage had been put, what so often happens befell late one summer evening.”
St. Silouan never forgot his sin, and he repented greatly for his fall. He prayed fervently for a clear conscience. According to his biographer, Elder Sophrony, while he was away on military service, the young woman fell in love with another man, and together they lived happily and raised a large family.
Another incident that highlights St. Silouan’s familiarity with the common experiences of today’s youth concerns his great physical strength. It is written that during a village celebration, the young Simeon was approached by two brothers. The older one—tall, strong, bad-tempered, and drunk—tried to grab away Simeon’s accordion in order to show off in front of the others.
St. Silouan himself explains what then happened, “At first I thought of giving in to the fellow, but then I was ashamed of how the girls would laugh at me, so I hit him a hard blow in the chest. His body shot away, and he fell backwards with a heavy thud in the middle of the road. Froth and blood trickled from his mouth. The onlookers were all horrified. So was I. ‘I’ve killed him,’ I thought . . . It was over half an hour before he was able to rise to his feet, and with difficulty they got him home, where he was bad for a couple of months, but luckily he didn’t die.”
These incidents from St. Silouan’s youth, such as the drinking, the romance, his fondness for music, and the brawling—mundane and coarse as they appear—may actually appeal to the general reader. These are things that many people can immediately and intimately identify with in their own personal lives. His life shows that even the common man from the most ordinary of backgrounds, who has tasted the brutal bitterness of sin, can indeed still hope to acquire the grace of the Holy Spirit and attain to holiness in Christ. For many of us today, this is a source of great inspiration, as we struggle in pursuit of our own salvation.

–To Be Continued–

miercuri, 22 octombrie 2014

Saint Silouan the Athonite and His Relevance Today: Part 1

It is interesting to observe the increasing interest in spiritual life among many people around the world. Many people are seeking a personal experience of God. They desire a tangible and dynamic experience of His presence within their daily lives. Furthermore, many today are trying to satisfy this inner need through a variety of methods and means. The recent growth of the various pseudo-Christian cults and other such religious groups bears witness to this change in attitudes. The steady interest in ‘spirituality’, whether from the Near, Middle or Far East, is another indication of the spiritual thirst of contemporary people. Another clear manifestation of this inner human need—with completely negative results—is the rising popularity of satanic and occult practices, as well as witchcraft, the neo-pagan rituals, and other such ceremonies of the New Age religious movements. If we add to this the tremendous interest today in anything even remotely connected with the world of psychic phenomena, the need for some kind of communion with the divine becomes most obvious. At times, it seems as if modern humanity is searching frantically for God. This widespread search for spiritual life, no matter how flawed or misguided, reveals the fact that an innate desire for participation in divine life is basic to the human being. Indeed, this is exactly the reason why we were created. Life in communion with God is our natural orientation. When this spiritual need is not satisfied through conventional means, then its fulfillment is sought elsewhere. However, a look into the spiritual state of the contemporary Western world will reveal a profound paradox. On the one hand, as has been noted, there is clearly a growing interest in almost anything that has to do with ‘spirituality’ or the ‘spiritual’ world. Yet on the other hand, there is also such a flagrant disregard for the divine, as well as an obvious coldness toward Christ, that it could be said that the pursuit of true Christian life has been nearly abandoned in our day. It has become socially acceptable—even academically fashionable—not only to disregard, but even to deride and scorn the teaching and ideals that have been revealed to us in the Gospel of Christ. It seems as if modern people are striving to convince themselves that they can live their lives in an abiding and persistent renunciation of the commandments of Christ. At the same time, one sees an increasing number of conscientious believers who are finding true inner fulfillment in Orthodox spiritual life. There are many sincere and dedicated Christian believers who are no longer satisfied with the spiritual life offered by many of the Western denominations of today. They are searching for a different, more dynamic and deeper spiritual life in Christ. This inner search reveals a general discontent with the vast changes prevalent in the church practices, ethical values, and theological teachings of many of these Western Christian confessions. There are those who are coming to appreciate the fact that there exists another Christian teaching that differs from the conventional denominations of the West. More than a few are coming into contact with the living legacy of Orthodox Saints and the spiritual teaching of the Eastern Christian tradition, which offers a more profound Christ-centered spiritual life. St. Silouan of Mount Athos is a good example of such a saint. St. Silouan is especially relevant today because of the significance of his teaching and the way in which he addresses the needs of contemporary people. His writings were made available to the world at a most appropriate time. St. Silouan was born in Russia in 1866; he arrived on Mount Athos in 1892 and entered the Russian Monastery of St. Panteleimon. He fell asleep in the Lord in 1938 and was canonized a saint in 1988, by the Patriarchate of Constantinople. His writings were first published in 1952 in Russian by his disciple, Elder Sophrony. St. Silouan serves a direct link between the ancient ascetic Saints and our modern era. In this series of articles, we will learn more about Saint Silouan’s life and teachings, and we will highlight the strength and comfort they can bring to modern people facing the complexities of modern life.


miercuri, 14 august 2013

luni, 24 septembrie 2012

Părintele Rafail Noica – Filă de sinaxar la sărbătoarea adormirii întru Domnul a Sf. Cuv. Siluan Athonitul

Cuviosul Siluan Athonitul
24 septembrie
Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului cel ceresc, s-a ivit din părinţi cucernici de pe pământul Rusiei în satul numit Şovsk, ţinând de Mitropolia Tambovului. S-a născut în anul al 1866-lea de la naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi prealăudata Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a primit rugăciunea cea neîncetată în dar de la Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s-a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Prooroc Ilie care se află în moara zisei mânăstiri. 
Stingându-se însă primul har şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de 15 ani urmând paşilor lui Hristos, “cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr 5,7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi In 6,45), de Sus a auzit glasul Dătătorului de Lege: “Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”, pre carele păzind ca pre un nemincinos îndreptar, alergat-a în calea lui Antonie, lui Macarie, lui Sisoe, lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi dascăli ai pustiei, a căror măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se un învăţător apostolicesc şi proorocesc, viu fiind şi dupre moarte.
Lăsat-a şi scrieri pline de har şi de Duhul Sfânt, pre care le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietorul şi arhimandritul celei din insula Britaniei mânăstiri a binecredincioşilor ortodocşi. Şi ce nevoie este aici de a înmulţi cuvinte despre atotcuviosul Siluan?  Căci mai înainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura aceluia pre larg şi cu de-amănuntul la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri. Carea carte învaţă, precum este cu putinţă celor ce citesc să cunoască şi să vază, ce fel a fost acest nevoitor al Domnului, şi cum, păzind Poruncile cu scumpete, murind vieţii întru totul, dobândit-a pre Hristos, precum  zice  Sfântul  Pavel, viind într-însul (Ga 2,20); carte, altfel  de  Dumnezeu  insuflată, fiind  scrisă  cu  con-deiul Duhului.  Adeveresc  cuvântul  acesta  cei  mulţi  cari  printr-însul “dintru tot neamul ce este sub cer” (FA 2,5) “la cunoştinţa adevărului” (1 Tim 2,4) au venit, şi încă şi acuma vin. Căci a fost acest minunat bărbat “blând şi smerit cu inima” (Mt 11,29), înflăcărat rugător către Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor, şi un propovăduitor neasemuit al dragostei pentru vrăjmaşi, carea este întărirea cea mai neîndoielnică cu putinţă a venirii Duhului, cu adevărat Cel dumnezeiesc.
Mutatu-s-a de la moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui septembrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pre noi. Amin.
Ieromonah Rafail Noica, Epifania sept-oct. 1997

Imaginile au fost preluate de AICI

Saint Silouane de l'Athos

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă își îndreptează copiii săi mici.
ă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale și puterea ajutorului Tău.
Dă ușurare sufletelor chinuite ale poporului Tău și pe noi, pe toți, ne învață prin Duhul Sfânt, să Te cunoaștem pe Tine.Se chinuiește sufletul omenesc pe pământ, Doamne, și nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaște pe Tine, nici bunătatea Ta.
Mintea noastră este întunecată de grijile lumești și nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.Milostivirii Tale toate îi sunt cu putință.Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia. Așa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău și să învie, întru bucurie! (Rugaciunea Sfantului Siluan pentru lume)

Din scrierile Sfântului Siluan

Despre Iubirea lui Dumnezeu (1)
Despre Iubirea lui Dumnezeu (2)
Despre Har si Pace
Despre Pocăință si Libertate
Despre Razboiul Duhovnicesc(1)


Despre războiul duhovnicesc (2)
Despre iubire și monahism (1)
Despre iubire și monahism (2)

marți, 29 martie 2011


Despre Sfântul Siluan...
Starețul Siluan, monah rus, intră în slujirea Domnului în Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, din Muntele Athos, la vârsta de 27 de ani, având ca întărire rugăciunile Părintelui Ioan de Kronstadt.

Despre tânjirea după Dumnezeu...
Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi până la lacrimi tânjesc după Tine. Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.”

Despre smerenie...
Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Sfântului Duh, dar până când sufletul se învaţă să păstreze harul, se chinuie mult... „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui” Şi prin aceasta, vrăjmaşii sunt biruiţi. Dar de îndată ce las mintea mea să iasă din foc, gândurile rele câştigă din nou putere. “

Despre har, voia lui Dumnezeu, libertate, pocăință, cunoaștere
Harul vine de la iubirea pentru fratele şi se păstrează prin iubirea pentru fratele; dar dacă nu iubim pe fratele, harul lui Dumnezeu nu vine în suflet... Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său: „Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”. Domnul îi cheamă la El pe toţi prin glasul Evangheliei, şi glasul Lui răsună în lumea întreagă: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Veniţi şi beţi apa cea vie. Veniţi şi învăţaţi că Eu va iubesc. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş chema. Nu pot suferi să se piardă nici măcar una dintre oile Mele. Chiar şi pentru una singură Păstorul se duce în munţi să o caute!” ."

Despre iubire; Suntem copiii lui Dumnezeu şi asemenea Domnului; Despre Maica Domnului; Despre sfinţi; Despre păstori şi despre duhovnici...
Maica Domnului nu şi-a aşternut în scris gândurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul şi Fiul ei, nici durerile sufletului ei în vremea răstignirii, pentru că nu le-am fi putut nicicum înţelege, căci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternică şi mai arzătoare decât iubirea serafimilor şi a heruvimilor, şi toate puterile cereşti ale îngerilor şi arhanghelilor sunt mute de uimire în faţa ei."

Despre monahi; Despre economul mănăstirii; Despre ascultare...
"Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El îl imită pe Hristos, Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi-i dă pacea Lui şi atunci totul este bine şi sufletul simte iubire pentru toţi... Adevăratul ascultător urăşte voia sa proprie şi îl iubeşte pe părintele lui duhovnicesc. "

Despre războiul duhovnicesc; Marea ştiinţă; Despre gânduri şi înşelare; Plângerea lui Adam...
"Domnul iubeşte sufletul curajos şi înţelept, iar dacă în noi nu este nici una, nici alta, trebuie să le cerem de la Domnul şi să ascultăm de duhovnici: în ei viază harul Duhului Sfânt. "

În data de 26 noiembrie 1987 este canonizat, de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, unul dintre cei mai mari sfinți ai secolului XX. Sfântul Siluan este prăznuit pe data de 24 septembrie, ziua în care s-a mutat la Domnul.

Sfinte Siluane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

joi, 23 septembrie 2010

24 septembrie, Sfântului Siluan Athonitul

Paraclisul Sfantului Siluan Athonitul