miercuri, 21 decembrie 2011

Decembre, de George Bacovia



Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.


Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

 IMG_20101204_183206
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Sfântă ni-i casa


Focul din vatră
Doina şi Ion Aldea Teodorovici

Sărut, femeie, mâna ta
Întotdeauna muncitoare
Atat de mică şi de floare, 
Sărut, femeie, mâna ta.

Ca o aripă ce-a zburat
Şi-a obosit neobosită
Să odihnească linistită
Ca o aripă ce-a zburat.

Copiii dorm în cuibul lor
Nevinovat li-i somnul, mamă 
Tot fără griji şi fără teamă
Copiii dorm in cuibul lor.
Şi-alături mâna ta aici, 
La căpătai ca o lumină
Alintătoare şi blajină
Şi-alături mâna ta aici.

Sfântă ni-i casa cu focul ei veşnic din vatră, 
Sfântă ni-i casa cu pragul ei tare de piatră, 
Sfântă ni-i casa din leagan de dor ce coboară, 
Sfântă ni-i casa ce creşte fecior şi fecioară.

Sărut, femeie, ochii tăi
De lacrimă si de scanteie, 
De împarate si de zeie, 
Sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut, cuminte, vorba ta
Cu limpezime de izvoare
Cu vraja soarele-i rasare, 
Sărut, cuminte, vorba ta.

Sărut şi părul tău frumos, 
Îmbătător ca o secare, 
Cand o-nfioără vant de seara, 
Sărut şi părul tău frumos.

Şi cad, iubito, în genunchi
Şi îţi sărut piciorul care
De suferinţă e şi doare
Şi cad, iubito, în genunchi.

Sfântă ni-i casa cu focul ei veşnic din vatră, 
Sfântă ni-i casa cu pragul ei tare de piatră, 
Sfântă ni-i casa din leagan de dor ce coboară, 
Sfântă ni-i casa ce creşte fecior şi fecioară.

marți, 13 decembrie 2011

Valeriu Gafencu - Despre conştiinţa păcatului


vg tanar

Este foarte greu omului să-şi recunoască păcatul, dar este evident că suntem păcătoşi şi setea noastră de curăţie şi adevăr nu poate fi satisfăcută decât prin zdrobirea păcatului. Viaţa veşnică începe în sufletele smulse păcatului. Cine crede cu adevărat în Dumnezeu va ajunge la conştiinţa păcatului, cine nu crede în Dumnezeu rămâne prizonier eului său, orgoliului şi păcatului său. Eu sunt cel mai mare duşman al meu. Dacă eul nu moare, nu ne putem naşte din nou în Hristos şi rămânem în păcatul mândriei. Mândria l-a făcut pe om să se vrea Dumnezeu, împotriva evidentei sale nedesăvârşiri şi mai cu seamă împotriva faptului că noi, oamenii, suntem cu toţii muritori. Un Dumnezeu nedesăvârşit şi supus morţii e un fals Dumnezeu. Conştiinţa păcatului nu este bigotism ori obscurantism, ci luciditate şi înţelepciune. Întreaga educaţie a omului depinde de felul în care funcţionează conştiinţa păcatului. Numai omul care trăieşte în faţa lui Dumnezeu are adevărata măsură a sa, a lumii şi a vieţii.
Umilinţa şi pocăinţa nu sunt scopuri ale creştinismului, ci mijloace, nu sunt nici esenţa vieţii creştine, căci a fi creştin înseamnă a avea însufleţirea doririlor sfinte şi bucuria de a trăi. De asemenea, lepădarea de sine nu este depersonalizare, abandonare şi resemnare, ci este pasul necesar naşterii în viaţa cea adevărată, în duh. Nu ne caracterizează negaţia, ci afirmarea. Căci viaţa veşnică nu se dă celor învinşi, resemnaţi şi fricoşi, ci celor puternici şi curajoşi. Nu vor birui cei căldicei, ci cei ce vor învinge fiara apocaliptică. Intraţi deci pe poarta pocăinţei cu râvnă, aşteptând să se nască în voi Împărăţia Duhului Sfânt. Să plângem azi păcatele personale, să le plângem până ce ni se vor da lacrimi pentru curăţirea lumii. Nu vă fie frică de umilinţă, nici de mărturisirea păcatelor, ci credeţi că prin ele veţi fi purtătorii adevăratei lumini. Luaţi seama la Mântuitorul Hristos, la îndrăzneala cu care El a prăbuşit o lume şi a ridicat alta, la desăvârşirea pe care ne-a lăsat-o ca pildă - şi aşa să-L urmăm!
Conştiinţa păcatului nu se reduce la desfrânare, lăcomie, agonisire, ucidere ori alte fapte asemănătoare, mai mult, nu este nici numai restabilirea orânduirii lăuntrice a omului, ci este lupta împotriva începătoriilor şi stăpâniilor întunericului, care ţin în beznă şi robie neamurile lumii întregi. Cu alte cuvinte, lupta fiecăruia trebuie să contribuie la realizarea unei autentice orânduiri creştine a lumii. Nu eşti creştin dacă ai fost botezat, mergi la biserică dar vieţuieşti după principiile societăţii egoiste, imorale, materialiste în care trăieşti. Trebuie să devii creştin în toate aspectele vieţii tale de zi cu zi şi prin aceasta să încreştinezi şi lumea din jurul tău. Dar nu se poate ajunge aici prin studii intelectuale, ci prin trăirea în duh, prin lupta de fiecare clipă cu păcatul făcut, apoi cu păcatul vorbit, apoi cu păcatul gândit. Înainte de a ne lupta cu păcatele lumii, trebuie să urâm păcatele, prostia, suficienţa şi moleşeala sufletelor şi minţilor creştinilor, căci tocmai adormirea conştiinţei creştine a dat pas liber impertinenţei ateiste.

luni, 12 decembrie 2011

THE SUNSET LIMITED văzut prin ochelarii 3D „luați de la Biserică” !

Deși s-a vorbit deja mult pe seama acestui film, consider că acest articol preluat de AICI este foarte valoros și merită citit!


Vreţi ochelarii mei?

Puterea Mea, în slăbiciune se desăvârşeşte. (2 Corinteni 12,9)
Unii cunoscuţi de-ai mei mi-au spus că nu au înţeles sfârşitul filmului THE SUNSET LIMITED.
Am observat  şi în comentariile de pe unele site-uri de specialitate  o "eschivă" în ce priveşte finalul, şi o interpretare a filmului doar în lumina celorlalte scene.
Nici eu nu am această pretenţie, că am înţeles gândul scenaristului. Pot doar să spun gândul meu, cum am văzut eu, cu ochelarii mei 3D ortodocşi, chestiunea.
Dar, mai întâi, un foarte scurt sumar al filmului.
Doi oameni într-un apartament sărăcăcios dintr-un cartier rău famat: un profesor universitar sinucigas şi salvatorul său, un fost puscăriaş, convertit la Hristos. Din gratitudine, profesorul l-a urmat pe creştin la locuinţa sa. Creştinul, fireşte, se simte obligat să-l convingă pe profesor să renunţe la gândul sinuciderii.
Tot filmul e o luptă de cuvinte, un dialog tensionat, un joc de şah cu mutări    contra-cronometru pentru că partida se joacă pe marginea Abisului: cine pierde, cade:  în Abis sau în braţele celuilalt.
Toată tensiunea filmului stă în forţa pe care o emană acest dialog, asemănător unui vârtej care scoate, din adâncurile sufletelor, bucăţi din ce în ce mai mari din epavele celor două vieţi : o luptă între Viaţă şi Moarte, între Lumină şi Întuneric. O luptă în care se folosesc toate "tehnicile" verbale, de la expresia sentenţioasă a predicii şi umorul parodic, la acreala cavernoasă a intelectualului dezabuzat şi abisalismul luciferic. Personajele chiar poartă numele de Black şi White, nu după culoarea pielii, ci după starea interioară, pe care cuvintele, rostite cu disperarea mizei absolute, o vizualizează în contururi tari.
M-au impresionat multe în acest film: credinţa "eretică" ( faţă de protestantism) a pastorului de închisoare, care îl face, involuntar, ortodox; apoi, felul în care vorbeşte despre Lumină, aduce cu experienţele Sfinţilor Părinţi răsăriteni; rolul fundamental al mesei ca simbol al comuniunii ( pentru monologurile sale infernale profesorul trebuie, mai întâi, să se ridice de la masă, să întrerupă comuniunea: ca să-şi ofere glasul întunericului trebuie să se izoleze). Cele mai calde secvenţe sunt cele din timpul cinei. Chiar îţi pare rău că gazda n-are şi un pahar de vin, o lipsă care mi s-a părut esenţială...
Tot filmul m-am întrebat cum o să rezolve scenaristul falimentul previzibil al dialogului, falimentul cuvintelor, al logicii, al canapelei psihanalitice şi al capcanelor psihologice. Pentru un protestant, mai ales pentru un pastor misionar şi, mai ales pentru unul care tocmai încearcă să desprindă un suflet de disperarea care îl atrage irezistibil sub rotile trenului SUNSET, e vital să primească de la Dumnezeu, cuvintele salvatoare, cuvintele magice, cuvintele biruitoare. Reproşul strigat la final de creştinul prăbuşit lângă canapea: De ce nu mi-ai dat mie cuvintele? De ce i le-ai dat lui?, reflectă mentalitatea protestantă, raţionalistă, că un om poate mântui un alt om printr-un discurs dibaci...
Dar, pentru mine, răsăriteanul, tocmai asta e normal ca Spovedania şi nu predica să mântuiască un om, nu argumentele oricât de binevoitoare,  inteligente şi profunde ale omului, ci Taina lui Dumnezeu. Un ortodox se roagă, se nevoieşte,  ca celălalt, cel disperat, să primească de Sus cuvintele mântuirii, cuvintele mărturisirii, pentru că în Taina Mărturisirii este taina şi puterea Crucii: momentul maximei puteri a răului, răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe Golgota, a fost şi momentul sfârşitului răului, a loviturii de graţie dată acestuia. Când Iisus şi-a dat duhul, iadul s-a cutremurat din temelii: Hristos i-a străpuns inima cu moartea Sa, precum inima unui vampir cu o ţepuşă muiată în aghiasmă( ca să folosim o figură cât se poate de hollywoodiană, infinit mai hollywoodiană oricum decât filmul pe care îl comentez).
Aşa şi Mister Black, profesorul deznădăjduit: prin monologul său care pare victoria dialectică absolută a nihilismului, argumentul suprem al sinuciderii, ejectează de fapt, smulge cu propriile cuvinte, rădăcina răului din inima sa: pe acestea le flutură victorios în aer ca pe un steag al victoriei întunericului. Pastorul n-a reuşit să-l fraierească pe profesor, aşa cum declarase, cinstit şi programatic, din start: dar, Iisus, a reuşit!
E normal ca profesorul, savurându-şi închipuita sa victorie, să fie lăsat să plece: e vindecat. Dracul e totdeauna învins de mândria lui.
De aceea îi spune Iisus, pastorului,  "E ÎN REGULĂ", în finalul filmului. De aceea şi soarele răsare şi umple lumea, camera şi ochii spectatorilor, în linişte...
Pentru mine, THE SUNSET LIMITED e un film despre Ortodoxie. Care e pretutindeni unde este Hristos, dar numai în bisericile ortodoxe, asumată ca atare. Falimentul mentalităţii protestante, psihologice, a Occidentului, o face, din ce în ce mai vizibilă: involuntar, fără să ştie, pastorul a fost preot, ajutor şi martor al spovedaniei profesorului. Pe capul căruia Iisus Şi-a pus şi Şi-a ţinut, cu răbdare,  smerenie şi discreţie desăvârşită, epitrahilul, tot timpul filmului.
Mi-e greu să cred că cei care au făcut filmul au habar de Ortodoxie; dar, fără să vrea au făcut un film ortodox. Şi asta, doar fiind oneşti cu viaţa, lăsând criza existenţială să meargă până la capăt, lăsându-o să sfâşie toate catapetesmele ideologice şi să-i dezgolească în întregime pe oameni, până la omul ascuns al inimii. Iar acesta, suflet în pielea goală, este grabnic înfăşat de Dumnezeu, în Lumină...
De notat că, cel mai adesea, numim criză  percepţia negativă a intruziunii Adevărului în viaţa noastră. Cea încuiată, ca şi uşa domnului White, cu multe, multe încuietori, yale şi zăvoare...
Cu ochelarii 3D pe care mi i-am luat de la Biserică şi pe care îi port pe nasul inimii, cam asta am văzut, dragilor, în esenţă şi pe scurt, uitându-mă la THE SUNSET LIMITED.

Filmul poate fi vizionat online AICI !


Byzantine Christmas Carols

miercuri, 16 noiembrie 2011

Pilde creştine despre ascultare, rugăciune...


preluat de AICI

vineri, 28 octombrie 2011

Inițiativa "Nu e poveste"





http://www.nuepoveste.ro/film

Pentru ca mesajul nostru să aibă mai multe şanse de a ajunge la cine trebuie, avem nevoie de ajutorul tău şi al prietenilor tăi.
Tot ce îţi cerem este să dai mai departe şi să le arăţi tuturor celor pe care îi cunoşti că violenţa domestică deformează realitatea. Pe mess, pe facebook, pe twitter, la telefon, pe blog sau faţă-n faţă. Aşa pornim bulgărele la vale.
Hai să luptăm împotriva acestor realităţi deformate!



joi, 20 octombrie 2011

Maica Siluana: invitata emisiunii „Pridvoarele credinței” din 24 septembrie 2011


Emisiunea Pridvoarele credinței, invitata părintelui Constantin Sturzu: Maica Siluana
24 septembrie 2011

duminică, 16 octombrie 2011

Cântece...


...
De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
...
(Octavian Goga - Cântece)

Mondial - De va veni la tine vantul
 

vineri, 14 octombrie 2011

Maica Siluana - un gând al unei zile...


Să fugi cu toată puterea de discuțiile contradictorii prin care, chiar dacă par nevinovate, vrăjmașul diavol ne provoacă mândria sau ne risipește atenția. Vorbirea în deșert e un păcat pentru că ne rănește sufletul și ne desparte de Bucuria cea sfântă. Să te rogi pentru cei ce nu au ales încă această cale și să spui în gând cu rugăciune: „Doamne, binecuvântează-i pe ei și luminează-ne pe noi toți ca să cunoaștem și să facem voia Ta, ca să fim fericiți”. Sau doar să ceri binecuvântare pentru ei. Așa, încet, încet, mulți se vor schimba odată cu tine iar alții te vor ocoli. Vor fi și dintre cei ce te vor necăji, dar tu să primești asta cu bucurie pentru că va fi o suferință „ca a Domnului”. Știi, nu putem să înaintăm pe Calea Bucuriei fără suferință, dar va fi altfel de suferință decât cea care te chinuie acum. Va fi plină de lumina sensului pe care îl are. Să învățăm să lepădăm orice suferință care nu are ca sens bucuria cea sfântă.


*
E vorba de jertfirea importanței de sine care ne aduce în conștiință realitate cutremurătoare că suntem nimeni și nimic. Noi toți tânjim în adâncul din noi să fim cu Dumnezeu, să intrăm în acel ascuns despre care ne vorbește Domnul în „Predica de pe Munte” ca să fim văzuți de Dumnezeu Tatăl. El numai acolo ne vede. Or noi nu îndrăznim să ne ducem acolo pentru că suntem goi și mizerabili. Or, vine vremea când mila Domnului ne dă putere să acceptăm că suntem cu adevărat și iremediabili goi și mizerabili fără El. Atunci ne lepădăm de acea imagine de sine pe care ne-o facem când ne gândim la ce facem pentru ceilalți sau ce am merita noi să facă ei pentru noi etc. Atunci ne lăsăm văzuți în toată nimicnicia noastră și, atunci ne simțim singurii responsabili pentru felul în care suntem. Nu mai dăm vina pe nimeni, nu ne mai scuzăm cu nimic și Domnul poate veni cu toată mila și iubirea Lui ca să ne îmbrace cu Prezența Sa.  
Pragul dintre singurătatea goală, nevrotică și singurătatea prea-plină cu Cel Singur în care încape toată omenirea, se numește reponsabilitate. Și Mila Domnului ne ajută să atingem acest prag învățându-ne mereu și mereu cum să ne pocăim și să ne smerim.


Maica Siluana

joi, 13 octombrie 2011

14 octombrie - Cuvioasa noastră Maică Parascheva


Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Spre tine pururea nădăjduind, de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara aceasta, alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar și acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuți să scăpăm din primejdie şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.


Pe sfânta folositoare a celor ce sunt în nevoi, toţi cu dreaptă credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.




Cătina albă


Cătina albă este considerată, în prezent, una dintre cele mai valoroase specii de arbuşti fructiferi din flora spontană. Multiplele acţiuni terapeutice ale cătinei, cunoscute din vechime de medicina chineză, îndeosebi de cea tibetană, au stimulat multe colective de cercetare pentru a stabili compoziţia biochimică a fructelor, precum şi a altor organe ale plantei, care s-au dovedit a avea roluri esenţiale în reglarea metabolismului uman şi în vindecarea multor maladii, chiar foarte grave.
În România, cătina se găseşte în stare naturală în zonele subcarpatice ale Moldovei şi Munteniei, începând de la valea Bistriţei până în valea Oltului, preferând expoziţiile intens luminate din bazinele Siretului (Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov şi Râmnic), continuând cu bazinul Buzăului, Prahovei şi Argeşului. În afară de versanţii însoriţi ai acestor râuri, cătina albă s-a instalat de mii şi mii de ani pe dunele de nisip din Delta Dunării, înaintând până pe litoralul mării. În diferite zone ale ţării, cătina albă este cunoscută sub diferite denumiri: cătina de râu, cătina ghimpoasă, cătina albastră, iar în bazinul Buzăului poartă numele de „fructul Maicii Domnului“.
În alte zone ale globului există şi alte specii de cătină: Hippophae caucasica, H. mongolica, H. sinensis, H. tibetana, H. carpatica, H. salicifolia etc.
Din vremuri foarte îndepărtate, fructele de cătină au fost utilizate în medicina populară, mai întâi în Altai şi Siberia de Sud unde poartă denumirea de „ananasul siberian“ şi unde este mult utilizată într-o gamă largă de boli. În aceste zone există vechi tradiţii în tratarea avitaminozelor, a scorbutului, a anemiei, a convalescenţelor, dureri acute de stomac, oboseală după un drum lung, afecţiuni dermatice (arsuri, plăgi, degerături, eczeme pe cap).
Compoziţia fructelor
Este unanim recunoscut că fructele au un conţinut foarte ridicat de polivitamine naturale. Apare chiar curios faptul că în aceleaşi fructe se găsesc, concomitent, cantităţi mari atât de vitamine hidrosolubile (C, complexul B, H, P, PP), cât şi de vitamine liposolubile (A, E, D, K, F).
Între vitaminele hidrosolubile, cea mai importantă este vitamina C, aflată în cantităţi foarte mari, întrecând toate speciile de fructe indigene, de peste zece ori mai mult decât în coacăzele negre şi decât în citrice. În zonele montane şi submontane, conţinutul vitaminei C din fructele de cătină depăşeşte 1.500 mg/100 g fructe, fiind mai mare decât în măceşe.
Complexul de vitamine B prezintă o diversitate de acţiuni terapeutice.
- Vitamina B1 (tiamina), numită şi vitamina performanţelor intelectuale, este implicată în stimularea funcţiilor întregului sistem nervos central, inclusiv a memoriei;
- Vitamina B2 (riboflavina) are rol important în fixarea fierului în hemoglobină, în biosinteza proteinelor la persoanele anemice şi în degradarea grăsimilor la persoanele obeze;
- Vitamina B5 (acidul pantotenic) menţine buna funcţionare a glandelor suprarenale şi stimulează creşterea şi pigmentarea părului;
- Vitamina B9 (inozitol) participă la biosinteza fosfolipidelor din membranele celulelor nervoase, cu efect în stimularea memoriei;
- Vitamina B12 (cianobalamina) participă la formarea globulelor roşii, cu efect direct la persoane cu anemie accentuată şi leucemie, precum şi la menţinerea funcţiilor normale ale sistemului nervos central. Celelalte vitamine au acţiuni specifice în biosinteza hemoglobinei şi în tratarea unor forme de cancer uterin (B4), formarea anticorpilor şi a hematiilor (B6);
- Vitamina H (biotina) stimulează funcţiile pielii şi împiedică procesul de cădere a părului;
- Vitamina PP participă la procesele de oxidoreducere, în biosinteza unor hormoni naturali şi în reducerea colesterolului şi a lipidelor.
Dintre vitaminele liposolubile cea mai importantă este vitamina E (tocoferolul), aflată în cantităţi de peste 200 mg la 100 g fructe, mai mult decât la orice specie pomicolă.
Conţinut bogat în caroten
În afară de vitamine, uleiul din fructele de cătină conţine o cantitate foarte mare de carotenoizi (beta-caroten, licopen, zeaxantină, criptoxantină, taraxantină) care dau culoarea galbenă sau portocalie a fructelor.
Principalul component carotenoidic este beta-carotenul, similar cu provitamina A, existent într-o cantitate de zece ori mai mare decât în morcov, ajungând la peste 350 mg%.
Importanţa deosebită a carotenului pentru sănătatea oamenilor este explicată prin proprietăţile anticancerigene, antioxidante şi imunostimulatoare, cu efecte directe în prevenirea cancerului uterin, de prostată şi pulmonar (la fumători), în distrugerea radicalilor liberi şi a lipoperoxizilor, foarte agresivi asupra organismului, precum şi în întărirea sistemului imunitar de rezistenţă.
Un alt component valoros din grupa carotenoizilor existenţi în uleiul de cătină este licopenul, cu efecte antioxidante şi antitumorale care îi conferă acţiuni recunoscute în prevenirea cancerelor (mamar, uretal, prostatic şi cervical), în frânarea inflamaţiilor prostatei şi în reducerea colesterolului ridicat.
Sterolii din fructe au efecte antitumorale
Printre alte componente principale din fructe pot fi menţionaţi acizii graşi, acizii organici şi sterolii. Acizii graşi, în deosebi acidul oleic, au efecte antiinflamatoare, coleretice şi de prevenire a cancerelor. În cazul lipsei acizilor graşi se declanşează îmbătrânirea prematură a pielii şi ridarea accentuată a tenului.
Acizii organici sunt prezenţi în fructe sub două forme principale:
- acidul malic cu proprietăţi bacteriostatice, laxative şi stimulatoare a digestiei;
- acidul succinic cu efecte favorabile în profilaxia cancerului şi în tratamentul obezităţii.
Sterolii, aflaţi în cantităţi relativ mari în uleiul de cătină, au un rol important în reglarea funcţiilor normale ale organismului. În mod deosebit acţionează prin efecte antitumorale, cu precădere anticancerigene.
Ceara fructelor, care acoperă pieliţa exterioară, are un recunoscut rol antiseptic şi de protecţie faţă de acţiunea factorilor de mediu.
Conţinutul chimic şi efectele terapeutice ale seminţelor
Principalele substanţe bioactive cu acţiuni terapeutice din seminţe sunt acizii graşi şi sitosterolul. Acidul linoleic prezintă un spectru larg de acţiuni cu eficienţă în tratarea bolilor coronariene, ateroscleroza, stenoza mitrală, artrita, precum şi în revenirea cancerelor, hemoragii interne, adenom de prostată şi tratarea eczemelor. Acidul stearic are efecte în reducerea colesterolului. Acidul palmitic are proprietăţi vermifuge şi antifibrinolitice.
Sitosterolul este eficient în tratamentul cancerului mamar, pulmonar şi cervical, a leucemiilor, a adenoamelor, obezităţii şi a lipoproteinemiei.
Frunzele de cătină au proprietăţi anticancerigene şi antiinflamatoare, iar mugurii au acţiuni afrodisiace, antibacteriene şi stimulatoare la nivelul sistemului nervos central.
Conţinutul chimic şi efectele terapeutice ale scoarţei:
- taninurile şi acizii tanici au proprietăţi antioxidante, detoxifiante, astringente şi antibacteriene, imunostimulatoare şi antidot în intoxicaţiile cu metale grele. De asemenea sunt eficiente în tratamentele care vizează colitele, enteritele, diareea, dizenteria, faringitele, hemoroizii, rinitele, stomatitele, gingivitele, amigdalitele, dermatitele şi ulceraţiile.
- serotonina are efecte antiagregante şi analgezice cu acţiuni benefice în tratamentul bolii Alzheimer, a afecţiunilor cardiovasculare, a gastritelor şi în reducerea colesterolul rău (LDL) depus pe artere.
În ce boli se recomandă tratamentul cu cătină?
În ultimul timp, multe persoane cu boli grave îşi pun mai speranţe în vindecarea cu preparate din cătină, ceea ce arată că a sosit momentul de a-i da atenţia cuvenită ca importantă plantă vindecătoare.
Boli ale aparatului digestiv :
- hepatita epidemică şi cronică, ciroză, ulcer gastric şi duodenal;
- gastroenterite, colite, dureri de stomac, diaree, viermi intestinali;
- lipsa poftei de mâncare.
Afecţiuni maligne: prevenirea şi combaterea tumorilor canceroase la sân, plămâni, ficat, colon.
Afecţiuni cardiovasculare:
- cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, ateroscleroză, protejare coronariană;
- refacerea capilarelor lezate, depuraţia sângelui;
- stimularea circulaţiei periferice a sângelui, arterite, varice.
Boli respiratorii: tuse, gripă, tuberculoză pulmonară.
Afecţiuni renale-genitale :
- litiază renală, infecţii urinare, insuficienţă renală;
- prostatită şi adenom de prostată;
- dereglări ale sistemului nervos
- nevroze, oboseală fizică şi intelectuală, surmenaj, astenie nervoasă;
- boli neuroendocrine, dereglări cerebrale, stări depresive;
- convalescenţă, senescenţă, paralizie.
Afecţiuni metabolice :
- diabet zaharat, colesterol ridicat, alcoolism, tabagism;
- anemie, debilitate, avitaminoze, hipovitaminoze, scorbut;
- refacerea forţelor fizice şi intelectuale, energizare la copii, elevi, studenţi şi bătrâni;
- întărirea sistemului imunitar, prevenirea îmbătrânirii premature.
Afecţiuni oculare: cataractă, glaucom, miopie, astigmatism.
Afecţiuni dermatice :
- arsuri termice şi chimice, plăgi, răni grave, degerături, furuncule, abcese, ascare, iritaţii, psoriazis, zona zoster, ulcere varicoase;
- iradierea pielii, urticarie, prurit, vărsat de vânt, pistrui;
- reumatism, poliartroze, osteoporoză;
- stări alergice, revitalizarea şi întinerirea pielii, stimularea epitelizării ţesuturilor lezate.


luni, 3 octombrie 2011

Conferința de la Iași a PĂRINTELUI ZAHARIA, ucenicul Parintelui Sofronie Saharov, de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, ESSEX, susținută joi, 29 septembrie 2011


“Legăturile personale dintre oameni în lumina legăturilor noastre cu Dumnezeu”



partea întâi


partea a doua


vineri, 23 septembrie 2011

Grupul Lumină Lină: Troparul Sfântului Siluan Athonitul



LUNA SEPTEMVRIE ÎN 24 DE ZILE - POMENIREA CUVIOSULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORIULUI PĂRINTELUI NOSTRU SILUAN ATHONITUL

 

silouan_of_athos-kes_b

SINAXAR
Întru această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătoriului Părintelui nostru,
Siluan Afthonitul
, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului
Mare Mucenic Panteleimon, şi cu pace s’a săvârşit întru Domnul în anul mântuirii 1938.
Stihuri:
Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viaţă l-ai văzut, Siluane,
Pre Acela acuma îl priveşti, dar nu ca prin oglindă.
Se veseleşte cu firea patria ta, Părinte,
Se bucură Afthonul, carele întru Duhul te-a hrănit:
Priimească ceriul pre marele athonit.

Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului Ceresc, ivitu-s’a din cucernici părinţi de pre
pământul Rusiei, în satul numit Şovsk, ţiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut
în anul al 1866-lea dela naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din
tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi preacântata de-Dumnezeu-Născătoare şi pururea Fecioară Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, părăsit-a grijile lumii, şi întărinduse pre cale cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Afthonului, luând asupră-şi jugul cel monahicesc în Mănăstirea
Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitoriu Panteleimon.

st siluan lived

Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar dela Preasfânta de-Dumnezeu-Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri.

n37379472123_1143841_3616

Stingându-se însă cel dintâi Har, şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de  cincisprezece ani urmând paşilor lui Hristos, „cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătă-toriului de Lege: „Ţine mintea ta în iad, şi nu deznădăjdui”: pre carele păzind ca pre un nemincinos dreptariu, alergat-a în calea lui Antonie, a lui Macarie, a lui Sisoe, a lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi Dascăli ai pustiei, a cărora măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se învăţătoriu apostolicesc şi prorocesc, viu fiind şi dupre moarte.

n37379472123_1143840_3520

Lăsat-a şi scrieri pline de Har şi de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietoriul şi arhimandritul céii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecredincioşilor orthodocşi. Şi ce nevoie este acì a înmulţi cuvântul pentru atotcuviosul Siluan? Că mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura Aaceluia pre larg şi cu deamăruntul, la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri.

258750_130538687024929_100002063951050_219265_2946648_o

Mutatu-s’a dela moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

1
Tot întru această zi, sfânta marea muceniţă şi întocmai cu Apostolii Thecla.

luni, 20 iunie 2011

Recomandare film: În numele Meu

marți, 14 iunie 2011

Conferința: „Trezirea inimii la şoapta iubirii lui Dumnezeu” - Paris, 4 iunie 2011

Maica Siluana Vlad a susținut pe 4 iunie 2011 la Paris, o conferinţă pe tema „Trezirea inimii la şoapta iubirii lui Dumnezeu oferită omului prin Sfintele Taine ale Botezului şi Cununiei”, în cadrul festivalului anual „De dragul frumosului”, organizat de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale.



-partea întâi-


-partea a doua-



luni, 13 iunie 2011

Maica Siluana la emisiunea: „Semnături celebre”, 2 iunie, 2011

Invitata de astă seară a Izabelei Aivăncesei pare că are în relaţie cu cei tineri răspuns la orice întrebare, la orice problemă, deşi de multe ori ea spune cu smerenie "iertaţi-mă, nu ştiu să vă lămuresc".

"Un om pe cale şi în calea celor care îl caută pe Dumnezeu", aşa se crede monahia Siluana Vlad, fostă profesoară de filosofie, care înainte chiar de a fi maică, a umblat prin canalele din Bucureşti dupa aurolaci ca volunatar al asociaţiilor Sfânta Macrina şi Sfântul Stelian.Despre felul în care şi-a continuat la Iaşi acţiunea misionară începută ca mireanca la Craiova, sub ascultarea Mitropolitului Teofan, unde a lucrat la Centrul de formare şi consiliere "Sfinţii Arhangheli" cu copii abuzaţi fizic şi emoţional, despre "şcoala" de acasă la care veneau tineri ce au înţeles mersul la biserică şi şi-au schimbat vieţile în urma dialogurilor cu Maica Siluana, astă seară - într-o ediţie de sărbătoare a emisiunii Semnături celebre.


Emisiunea se poate asculta AICI

vineri, 3 iunie 2011

Serile Tălpălari - 31 mai 2011 - Conferința „Schimbarea gândurilor”, invitat Pr. Diac. Dr. Sorin Mihalache, Iași

31 mai 2011 - Conferința „Schimbarea gândurilor”, invitat Pr. Diac. Dr. Sorin Mihalache

joi, 2 iunie 2011

Optina Pustyn Monastery, Russia







miercuri, 1 iunie 2011

Copiii...







joi, 26 mai 2011

Jesus Prayer

„Κύριε Ιησού Χριστέ, Υιέ του Θεού, ελέησόν με τον αμαρτωλόν.”


„Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy on me, a sinner.”





sâmbătă, 21 mai 2011

Întâlnirea lui Hristos cu femeia samarineancă


Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.


Apa cea vie
(Femeia Samarineanca)
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia
Daca episodul femeii hananeance poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever) al samarinencii nu-i decât urmarirea unui duel aprig si fara crutare.
Scena, ca în teatrul clasic, duce lipsa de recuzite infame. Totul se petrece la nivelul confruntarii spirituale, ca în tragediile lui Corneille ori Racine. Stau acolo, fata în fata, -în tacerea si arsita amiezii de vara, în centrul întinderii desarte, având drept singur focar fântâna (iar prezenta—nevazuta—a elementului apa va fi în curând completata prin manifestarea Duhului însusi)? doua caractere, doua puteri, doua libertati. Hristos a vazut în femeia care a venit sa scoata apa una din acele firi ne caldicele vrednice a fi provocate si cucerite de El.
Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, asa cum e povestita de Sfântul Apostol Ioan (4, 4-12)-nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Facerea 32, 4 si urm.) este prezentarea unui duel. Analogia între cele doua ciocniri e izbitoare: atât Iacov cât si femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate marcanta si nu-s niciunul nici cealalta de ieri, de alaltaieri pe pamânt. Hristos are de înfruntat (si de biruit) o fiinta vie si puternica, o femeie, o înfipta, tare de cerbice si pe drepturile ei de faptura înzestrata cu inteligenta si cu judecata, mândra, ironica, artagoasa. Domnul o accepta asa cum este, se supune tacticii, fentelor, regulilor, rabdarilor si impetuozitatilor duelului, dar si marii Lui legi nescrise, careia toate i se pleaca: a învinge cu orice pret!
De aceea, Domnul procedeaza mai întâi fara graba, accentuând aspectul întâmplator al întâlnirii si parca încercându-si, masurându-si, iscodindu-si adversara; abia la sfârsit si numai dupa ce va fi desprins punctul vulnerabil al partenerei—situatia ei matrimoniala (Bine ai zis ca nu ai barbat…)—va da (asemenea medicului chirurg: izoleaza abcesul înainte de a-l cauteriza) lovitura cea mare, lovitura de gratie, irezistibila: Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine.
Dialogul în paralel cu duelul, scapara de la prima încrucisare a sabiilor:
Hristos (scurt): Da-mi sa beau.