Se afișează postările cu eticheta Conferinte video. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Conferinte video. Afișați toate postările

luni, 1 februarie 2016

Maica Siluana Vlad - Despre problemele familiei. Posibile soluții. Iași, 28 ianuarie 2016


 Biserica „Nașterea Maicii Domnului” - Tălpălari


miercuri, 27 martie 2013

Maica Siluana - Conferința: Arme care nu ucid: postul și rugăciunea, organizată de ASCOR Iași, 26 martie 2013

Maica Siluana - Conferința: Arme care nu ucid: postul și rugăciunea,
 26 martie, 2013, Iași (audio)


      Maica Siluana - Conferința: Arme care nu ucid: postul și rugăciunea,
 26 martie, 2013, Iași (video)

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Maica Siluana - o sinteză a activităților din anul 2012



Mulțumim maicii Siluana pentru activitatea pe care a desfășurat-o în anul ce tocmai s-a încheiat!
Domnul să o binecuvânteze și să-i dea putere să fie alături de noi, prin rugăciune, gânduri și cuvânt!
Mulțumim, Maică!


joi, 20 octombrie 2011

Maica Siluana: invitata emisiunii „Pridvoarele credinței” din 24 septembrie 2011


Emisiunea Pridvoarele credinței, invitata părintelui Constantin Sturzu: Maica Siluana
24 septembrie 2011

vineri, 3 iunie 2011

Serile Tălpălari - 31 mai 2011 - Conferința „Schimbarea gândurilor”, invitat Pr. Diac. Dr. Sorin Mihalache, Iași

31 mai 2011 - Conferința „Schimbarea gândurilor”, invitat Pr. Diac. Dr. Sorin Mihalache

marți, 7 decembrie 2010

Maica Siluana, Spania, noiembrie 2010



partea I


partea a II-a


partea a III-a


partea a IV-a


(conferința în format audio - integral)

vineri, 3 decembrie 2010

Maica Siluana - Conferința: Bolile iubirii, Suceava, 1 decembrie 2010


Partea I


Partea a II-a


Bolile iubirii, Suceava, decembrie 2010
(audio: I, II, răspunsuri la întrebări)

luni, 4 octombrie 2010

Maica Siluana - Congresul Nepsis de la Roma, 25-26 septembrie 2010 : „A fi tânăr creștin într-o lume necreștină”

Organizat de Federaţia Fratiilor Nepsis din Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, congresul din acest an s-a ţinut la Roma. Cele câteva sute de tineri români ortodocşi sosiţi din toate ţările ce sunt cuprinse în mitropolia amintită, dar şi reprezentanţi al tinerilor din Mitropolia Europei Centrale şi de Nord au avut în mijlocul lor întreg Sinodul Mitropolitan format din IPS Mitropolit Iosif al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, PS Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, PS Episcop Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi PS Părinte Marc, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale. "A fi tânăr creştin într-o lume necreştină" aleasă pentru acest congres de tineri şi confirmată de ierarhi, a fost susţinută de maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, din Arhiepiscopia Iașilor.

marți, 9 iunie 2009

Femeia...

Femeia este frumoasă și armonioasă și-l scoate pe bărbat din privirea științifică, obiectivă, vede lucrurile, cunoaște, le întelege, le creează, femeia cu cât e mai văzută cu atât devine mai tainică, femeia e un mister, a pus Dumnezeu în ea o taină care atrage dar pentru că omul e leneș, bărbatul e leneș și nu stă să descopere care este taina, el presupune ca e una din tainele acestea de sub vestimentație și nu taina din adâncul femeii. O taină nu se poate dezlega ci se cunoaște prin trăire și prin împărtășire și ea nu contenește să cheme. O taină cheamă irezistibil și atunci gândul meu, întemeiat pe învățătura noastra este că taina femeii este întemeiată pe taina creativității umane, pe taina participării omului la taina creației, la facerea lumii, pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om, după chipul său...și printre puterile chipului este și puterea creației, omul este singura făptură care creează din Creație...

”Bărbatul caută regulile; o femeie cunoaşte excepţiile. Dar viaţa este o excepţie continuă de la reguli. Oriunde există viaţă adevărată, domneşte nu o regulă, ci o excepţie. Bărbatul luptă pentru reguli. Femeia are o experienţă vie a excepţiei.

„Excepţia” este profunzimea creştinismului ca viaţa. In viaţa creată şi dăruită de către Dumnezeu, totul este o excepţie, deoarece totul este unic, irepetabil, un izvor ce ţâşneşte din adâncuri.” Citat preluat de AICI .

Un filmuleț cu o femeie excepțională...


vineri, 22 mai 2009

Să ne bucurăm...


Maica Siluana, Cuvinte duhovnicești,19 mai,2008 Austria


luni, 11 mai 2009

Feminitate și feminism...

Maica Siluana Vlad,13 noiembrie 2002


miercuri, 15 aprilie 2009

Despre problemele tinerilor


Conferinta "Despre problemele tinerilor",Slatina,5 aprilie 2009




A fost lucrarea lui Dumnezeu și să fiu atee și să mă convertesc  și să mă filmeze așa ieșind dintr-un canal, să știți că nu am fost inăuntru, a fost o lucrătură dinasta, așa de regie, și să ajung la această posibilitate de a vorbi cu oamenii tineri, despre problemele lor! Pe vremea comunismului, eram foarte trista că Dumnezeu mi-a dat multe daruri și nu le puteam folosi in nici un fel și mă plangeam la un moment dat și o doamnă mai in varstă mi-a zis, ai răbdare, că va veni vremea in care nu o să mai ai timp nici  să mănanci și Slavă lui Dumnezeu că a  venit această vreme. Uneori Dumnezeu ingăduie să umblăm in anumite direcții,  mai ales celor care nu se impotmolesc acolo. Un om care umblă pe o cale rătăcită poate să acumuleze experiența care să-i fie de folos celui care caută indicatoare. Foarte mulți tineri, astăzi cand pericolele sunt foarte mari, apelează la experiența celor care au fost înaintea lor și se folosesc de ea. Asta face ca cuvantul nostru  să aibă un rost. M-am întrebat și eu și m-au intrebat mulți in ce calitate vorbesc eu oamenilor, tinerilor. Și la rugăciune am primit cuvantul, eu sunt o bunică, o mamaie, mie imi e drag că mamaia mea era o femeie pe cinste! Mamaia  era  cea care-l invăța pe copil să se închine, să se ducă la biserică, ce să facă in biserică, cat de des să se ducă, unde să se așeze. Cam acesta este rolul meu unde slujesc și pe unde ajung,  sunt bunica aceea care-l indrumă pe om către Biserică, Biserica este mama noastră, este locul in care putem să aflăm Bucuria.Toata lumea aleargă după bucurie, toata lumea aleargă după fericire și eu am alergat după ea și am aflat-o. Am aflat-o in Biserică și  ce a fost uluitor și pentru mine și pentru cei care mă știau dinainte, eu nu am mai citit foarte mult, citesc și acum, că e o patimă din copilarie dar  nu lecturile teologice m-au adus la Hristos ci Biserica și primul cuvant care mi l-a adresat, a fost cel din slujba inmormantării. Atunci am inteles, iata locul unde pot să mor și nu mor degeaba, te asteaptă cineva care te iubește  și  rămane cineva in urma ta, care te iubește și care se ingrijește de tine și după ce ai plecat de aici . Ce am descoperit eu in Biserică și incerc să le transmit  și “nepoțeilor” mei de pe străzi,  sau din școli, facultăți sau de pe internet(unde am foarte mulți  "nepoței") este că Dumnezeu este mancare, că Dumnezeu este viața care se mănancă dacă nu-L mancăm pe Dumnezeu, nu avem viață in noi. Și oamenii ajung să cunoască asta cand gustă. Lucrarea mea este  să  le fac poftă oamenilor să-L  guste pe Dumnezeu. Să-L manance și să aibă viața in El!  Tinerii de astăzi au probleme specifice zilelor noastre dar au și probleme  care sunt aceleași decand e lumea. Voi incepe cu o problemă care e dintotdeauna: tanărul este o persoana umană care se desprinde de părinți, care devine independent. Această desprindere incepe pe la trei ani, cand se smulge din mana  mamei, eu pot și vrea să traverseze  strada, să alerge singur, maică, de mai plange dar el poate să meargă, nu are nevoie de mana mamei, nu are nevoie de supraveghere și merge așa pană aproape de douăzeci de ani, varsta la care plecă în armata băiatul sau fata ieșea la păr, moment in care tanărul incepe să se desprindă de familie. Pană atunci, familia se străduiește să-i  faca zestre fetei și băiatului un rost, că după terminarea armatei, după ce devine independent emoțional, cum am spune cu cuvintele de astăzi, adică poate să-și stăpanească emoțiile, supărările și să asculte de o poruncă aspră care să-l oprească de la ce-i vine să facă, atunci este pregătit să intemeieze o nouă familie și să devină soț sau soție.  Această devenire este foarte grea in zilele noastre, pentru că  astăzi copiii sunt mai dependenți de părinți, decat acum cincizeci sau o suta de ani. Noul mod de viață îl face pe copil dependent pană la 25-30 de ani , depinde de numărul de mastere de care este tentat sau obligat să le facă, după ce termină facultatea. Pe de alta parte tanărul de astăzi se maturizează fiziologic, mai devreme decat tinerii de altădată. Astăzi adolescența  incepe mult mai devreme decat inainte și  tinerii sunt capabili să fie părinți din punct de vedere fiziologic, mult, mult mai devreme,  decat erau pe vremea bunicilor mei, sau a părinților mei.  Acest contrast dintre o maturizare fiziologică timpurie și o maturizare emoțională și o emancipare socială,  tarzie, mult amanată, face ca  tanărul de astăzi să aibă probleme cu totul speciale. El intră in conflict cu parinții in privința nevoii de independență, are nevoie de relații, are nevoie de distracții, are nevoie de intalniri speciale pe care parinții  le interzic, fiindcă este independent de ei din punct de vedere financiar, material, tanărul locuiește incă la părinți,mănancă acasă, se imbracă cu hainele pe care i le cumpară părinții și acest război se transformă intr-un război lăuntric. In limbajul de astăzi se numeste lipsă de maturitate și mai mult au de pătimit din această privință, fetele. O fată se maturizează  emoțional mai degrabă, ea avand o viața mai grea. Nu pentru că ar fi cineva misogin in Biserică sau in lumea noastră, nu, dar viața  femeii este mai grea. De-a lungul istoriei a fost mai grea și este mai grea și prin definiție, este mult mai greu să ții un prunc in pantece decat in brațe, sau după umeri, cand incepe tata să-l ia in brațe, acum s-au mai schimbat lucrurile, incepe tata să-l ia in brațe cand e mai mititel, îl hrănește cu biberonul,  deci mai poate să-l hrănească și tata. Femeia se maturizează mai devreme și dorința ei de a intemeia o familie, de a se desprinde din casa părintească, apare mai devreme. Dorința  bărbatului, băiatului, a tanărului de a pleca de acasă nu are temeiuri prea puternice, înafară de nevoile afective și cele de intimitate, el, are tot ce-i  trebuie acasă, este iubit, slujit, spălat, hrănit și ințeles, ascultat, tolerat . Acest lucru face ca el să se maturizeze mai greu si să dorească să-și întemeieze o familie mai tarziu, daca se poate cat mai tarziu. Din cauză aceasta fetele sunt atrase cumva, in relații de dragoste fară căsătorie, fară binecuvantarea  Bisericii.  Fetele și femeia, e întotdeauna  mai pornita spre căsătorie, fiindcă Dumnezeu a pus această chemare în noi  în sufletul și în trupul nostru, pentru că aceasta este misiunea noastră, să aducem pe lume oameni noi, lucrand împreună cu Dumnezeu, adevăratul Creator de oameni noi. Femeia e cumva mai asemenea cu Dumnezeu decat barbatul, să mă iertați, pentru că femeia ca Mantuitorul, se dă de mancare, fiilor ei. Pruncul în pantece o mănancă pe mamă, după aceea  mănancă lapte de la sanul ei  și apoi îi mănancă zilele…Aceste lucruri ne onorează pe noi, pentru că suntem mai asemenea cu Domnul, care se dă pe Sine de mancare fiilor lui ca și noi să avem viața noastră  in noi . Așa că femeia ascultand de această chemare a ei, are o atitudine mai jertfelnică și mai conștienta,  pentru faptul că trebuie să se jertfească ca să ducă porunca vieții mai departe.  Tot femeia este cea care intră in biserică mai degrabă și rămane mai mult. Spunea cineva că sunt mai mulți bărbați în pușcărie pentru că sunt mai multe femei în biserică.Și aceasta este o realitate deși se înmulțesc acum și bărbații in biserică și femeile in penitenciare. Asadar această luptă între o maturizare mai tarzie a bărbatului, a tanărului și o maturizare mai degrabă  a fetei  face ca tinerii să aibă probleme, diferite de problemele care erau acum 50 de ani sau acum 100 de ani, care erau înainte de epocă aceasta modernă. Această problemă crează foarte multă suferința, în primul rand mor foarte mulți copii-mor prin avort . Sunt avortați copii mulți și în familiile deja întemeiate, dar intr-o statistică mai mult de jumătate sunt uciși de tinerele necăsătorite. Și este cumva, nu de scuzat fiindcă o crimă niciodată nu poate fi scuzată dar este de înțeles că daca este studenta sau este elevă îi trebuie foarte mult curaj ca să aducă pruncul pe lume, uneori alungată de familie și de societate. Cu mila lui Dumnezeu, aproape în toate orașele mari există organizații, Pro-vita, există asociații ASCOR unde tinerii, se ocupă de tinerele care au pruncii in pantec și le ajută să nu-i ucidă. La Craiova, cunosc vreo doi copii care s-au născut așa și craiovenii care s-au ocupat de asta erau ascor-eni văd  că sunt aici și slujesc biserica in alt mod. Se poate, uneori o tanără are nevoie de puțină incurajare, că să aducă pruncul dar aici apar alte probleme, că o mamă singură, sau această realitate ciudată care a apărut acuma, familia mono-parental care a apărut acum, ne schimbă cu totul viața și modifică cu totul viața pruncului, el nu o să crească armonios, nu o să ducă o viață armonioasă dacă nu are un tată. Din nefericire sunt și copii care au părinți și care nu duc o viață armonioasă,  atunci au și ei probleme  și traume. Tot la această problemă a diferenței de maturizare, între băieți și fete, este tot in privința băieților, să mă iertați, că eu vă prețuiesc mult dar dependența de familie face că băiatul să rămană multă vreme lipit de mamă. Băiatul mamei! Dintotdeauna mamele i-au iubit mai mult pe băieți și tații, i-au iubit pe băieți mai mult. Tata cand a auzit că m-am născut fată, trebuia, să mă cheme Eugen, a  zis, nu mă mai intorc acasa, sarmanul și  a căzut prizonier și s-a întors după patru ani. Și mama mereu îmi spunea că din cauza mea a căzut prizonier. Sper să nu fie așa! Vă dați seama că nu mi-a prins bine cand știam că nu trebuia să fiu fată, drept pentru care, cand eram prin liceu, prin facultate, mă tundeam așa foarte scurt și umblam în pantaloni, așa că atunci cand vedeți fete băiețoase să știți că cineva din familie a spus, tu ar fi trebuit să fii baiat, nu fată. Dar ne trece și Dumnezeu ne ajută și cand ne intoarcem Acasă, in Biserică, desoperim că e minunat  să fii femeie. Băiatul mamei, este dependent afectiv de mamă.  Nu neapărat că o iubește mai mult decat pe prietena lui...

 

 

 

 

 

 

 

marți, 7 aprilie 2009

Familia crestina!

Omul de astazi are multe dar un singur lucru ii lipseste, nu mai are timp! Mai de curand, asa, diavolii s-au adunat la o sedinta mare, sa vada ce sa faca cu omul acesta postmodern, ca s-a desteptat foarte tare, ca s-a prins ca exista diavol, ca nu mai crede ca e o pacaleala, ca a inceput sa tanjeasca dupa Dumnezeu si ce  sa facem noi cu el, ca tot mai multi tineri, mai ales in tarile care au fost comuniste,  tot mai multi oameni , se intorc la biserica…Si s-au hotarat ei, sa aduca asa o explozie informationala,  ca oamenii sa nu mai aiba timp. Asa ca vedeti, noi am inceput sa avem mai de toate dar nu mai avem timp! Si iata ca Dumnezeu,  ne-a dat puterea sa stam impreuna si sa ne facem  putin timp, sa stam de vorba despre familie! Ce lucru o fi acesta, ca o maica, un calugar, sa vorbeasca despre familie?! Maica face ascultare, cei care m-au invitat mi-au cerut sa vorbim despre familie si gandul a pornit de la faptul ca eu prin ascultarea pe care o am la Craiova, cunosc mult durerea familiei, aproape la fel de mult ca parintii duhovnici. Preotii nostri, parintii duhovnici,  stiu foarte multe despre familia crestina de astazi, despre durerile ei, dar din pacate oamenii inca nu au urechi de auzit cand vorbeste un parinte. Daca in biserica, mai asculta de bine, de rau, credinciosii predica, daca aduci un preot la o conferinta , lumea spune:       ”… no, iar predica…” .  Atunci Dumnezeu alege asa, cate un alt vorbitor, ca sa spuna din experienta aceasta ascunsa a crestinatatii. La suprafata, crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni.  In ascuns insa, ei se deosebesc foarte tare, atat  din perspectiva bucuriei cat si din perspectiva durerii! Crestinul se bucura fara motive vizibile, crestinul este in stare sa se bucure pentru ca a inviat Hristos, chiar daca el are o paguba materiala sau i s-a intamplat un necaz in familie. Crestinul este in stare sa planga si sa se inchine patimilor lui Hristos, chiar daca tocmai atunci s-a indragostit! Aceasta viata a crestinului ascunsa, atarna de viata lui in Hristos, lucru greu de priceput de omul care nu este crestin, in sensul de traitor in Biserica. La fel de mult se deosebeste crestinul de crestinul nepracticant, prin felul in care-si traieste necazurile, durerile. Un crestin (practicant ) are aceleasi neputinete, aceleasi pacate, cati  nu spun despre noi , ca ne ducem degeaba la biserica, ca tot la fel de rai suntem…deosebirea insa este ca un crestin practicant, care merge la Sfanta Liturghie, numeste pacatul, pacat  si raul, rau! Nu se lauda cu pacatele, nu se mandreste cu rautatea sa, ci o plange, se caieste de ea si nadajduieste ca Dumnezeu il va vindeca intr-o zi! Cred ca viata familiei crestine astazi, cam aici se aseaza, in afara celorlalte familii,  in sensul ca o familiei crestina sufera ca nu traieste la inaltimea poruncilor lui Dumnezeu, ca nu traieste la inaltimea chemarii de a fi o mica biserica. De ce nu mai traim astazi bucuria despre care vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur, de a avea in familie o oaza de pace, de liniste…Pentru ca vrajmasul omului, ataca doua lucruri, ataca Sfanta Euharistie, diavolul nu suporta ca oamenii sa se impartaseasca cu trupul si sangele lui Hristos, incolo ii pot canta cantece, ii pot tine slujbe, pot vorbi despre El, ii pot citi cuvantul, nu se supara nici un drac, dimpotriva , chiar iti da ravna si in trei saptamani ajungi un predicator de mana intai. De ce? Pentru ca este important sa nu ai viata care nu este a ta, sa nu cumva sa ai viata lui Hristos in tine. Deci prima lui lupta este sa-I  indeparteze pe oameni de la Sfanta Euharistie.  Vedeti,  crestinatatea…s-a imputinat foarte mult, in sensul profund si real al cuvantului.  Foarte putini crestini se impartasesc cu trupul si sangele lui Hristos!  Acolo unde se mai impartasesc, numind-o Sfanta Taina, ba se impartasesc numai cu trupul, ba trupul e altfel decat au lasat Sfintii Apostoli…deci se intampla tot felul de lucruri care-l indeparteaza pe om de Viata! Viata noastra este Hristos Domnul si viata lui Dumnezeu, intra in viata noastra, concret, real ca viata vie prin trup si sange viu! Fara aceasta Sfanta Impartasanie noi nu suntem vii. Crestinul ortodox macar dupa botez si tot s-a impartasit, slava Domnului acum tot mai multi oameni vin si se hranesc cu viata cea adevarata! Al doilea atac al vrajmasului,  este impotriva familiei.Aceasta ura a uratorului de oameni,  ataca nucleele  fiintei  umane care pot tine viata. Al doilea nucleu este familia! Noi aparem in lume  intr-o familie…asa cum a gandit-o Dumnezeu , toti  venim pe lume dintr-o imbratisare a unui barbat si a unei femei, prin dragostea dintre un barbat si o femeie. E dragoste cand este chiar foarte cazuta, chiar si cand este intamplatoare , chiar si cand este cea mai degradata si mai cazuta forma, dar este forma de dragoste prin care Dumnezeu  a randuit sa ne nastem in aceasta viata, sa venim  la viata. Primim in momentul zamislirii noastre, atat viata de la parinti cat si suflarea aceea de viata  de la Dumnezeu , ne primim pe noi ca persoana in momentul acela …Ganditi-va,  ca in momentul in care barbatul si femeia sunt imbratisati, Duhul Sfant ii imbratiseaza ca sa binecuvanteze semintele de viata care se pot uni. Actul intim dintre barbat si femeie, in invatatura Sfintei noastre Biserici, este un act binecuvantat, este randuit de Dumnezeu si pus in firea omului . Sigur, dupa cadere a capatat anumite aspecte neduhovnicesti , rupte de Dumnezeu dar noi stim ca dupa cadere firea omeneasca nu a devenit cu totul rea, chipul lui Dumnezeu tot este in om. Nu veti gasi in invatatura Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei , cuvinte ca: e spurcat actul intim dintre barbat si femeie, nu vom gasi cuvinte spuse de unii parinti ai Bisericii Apuseni , cum ca femeile ar trebui sa se rusineze ca sunt femei, sau ca barbatul si femeia ar trebui sa se rusineze pentru actul lor intim! Nu veti gasi niciodata in invatatura Sfintei Biserici, ca actul intim dintre un barbat si o femeie,  ar fi un act de reproducere.  Omul nu este o specie, omul nu este un animal, omul nu se reproduce. Omul se iubeste! Barbatul si femeia se iubesc  si rodul iubirii lor este viata lor nedespartita, ei nu mai sunt doi, ci sunt una si viata femeii  si a barbatului dupa casatorie este o alta viata, iar roadele iubirii lor sunt copiii. Nasterea de prunci a fost incredintata de Dumnezeu iubirii barbatului si femeii nu, barbatului si femeii. Vrajmasul, de secole, lupta ca sa transforme aceasta iubire, intr-un razboi. A izbutit inca din Rai, cand a venit la femeie si a ispitit-o, cu cunoasterea… ca sa devina ca Dumnezeu …



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, prima parte


Relatia dintre barbat si femeie in casatorie este castitatea. Exista castitatea calugareasca, care inseamna renuntarea de buna voie  si cu bucurie la actul casatoriei, pentru Hristos si castitatea in familie, care inseamna trairea relatiilor intime dupa randuiala bisericii, cu binecuvantarea Bisericii, in patul care trebuie sa fie neintinat. Neintinat de vecina, de imaginatii pacatoase si nu de imbratisarea, sfintita de Dumnezeu prin taina cununiei.  Apoi sigur, ca un temei a casatoriei este nasterea si cresterea pruncilor. Omul nu se reproduce, omul nu face pui,  ci omul face oameni noi, este impreuna factor de oameni cu Dumnezeu.  Omul este creator dupa chipul lui Dumnezeu si creaza oameni noi, impreuna cu Dumnezeu. Femeia traieste cea mai mare minune posibila, ea face oameni noi impreuna cu Dumnezeu.  Sigur cu ajutorul barbatului, cu contributia lui si cu protectia lui, acolo se zamizleste viata si femeia seamana cu Dumnezeu, se da de mancare. Dumnezeu se da noua mancare prin Euharistie si femeia se da pe sine pruncului  de mancare …temeiul este cresterea pruncilor, educarea pruncilor sa devina sfinti. Ganditi-va sfintii acestui pamant sunt nascuti si crescuti de femei…. Asadar acesta este al doilea temei al casatoriei, primul este iubirea, unirea  dintre barbat si femeie, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu sa devenim una, a doua este castitatea , pazirea castitatii si pregatirea pentru viata ingereasca…Apoi un alt temei al casatoriei este acela de a ne odihni, de a ne putea sprijini unii pe altii  in aceasta lume, care nu vrea sa se mantuiasca. Aceasta lume nu-l vrea pe Dumnezeu…In aceasta lume cei care L-au primit, au primit puterea sa se faca fiii lui Dumnezeu, sa se faca sfinti. Dumnezeu ne schimba viata dinauntru…Astazi familia crestina e bolnava ca si omul crestin. Omul vremurilor  de pe urma e ranit, e bolnav, e chinuit…Ca sa facem ceva nou, trebuie sa ne dezvatam de vechi…asta se face cu truda, asta se face cu repetitie. Dumnezeu nu ma schimba fara voia mea si fara truda mea. Asta este asceza, de asta facem metanii, postim, ne rugam…ca sa se fixeze in trupul nostru, sa se scrie noua randuiala a vietii, randuiala sfanta si sa nu mai izbugneasca cea veche…Noi pornim de acasa cu niste apucaturi bune sau rele si le impunem celuilalt. Cand vrem sa ne casatorim, ne lepadam de parinti in sensul ca ne lepadam toate apucaturile si ne ducem intr-o lume noua, intr-o casa noua, invatam obiceiuri noi impreuna! Un baiat care a avut o mama excesiv de grijulie, care i-a implinit toate dorintele, va cauta in casatorie o mama. Daca a avut o mama rea, atunci va astepta ca femeia sa fie o mama buna, sa-i  compenseze lipsurile pe care le-a avut mama. La randul ei, fata va avea model pe tata! …trebuie sa fim constienti de toate aceste lucruri, sa ne lepadam de ele. Lepadarea se face prin iertare… Apoi cand ne casatorim, trebuie sa fim atenti la familia celuilalt. Ce fel de familie e, ce relatie cu familia are, ce a invatat de acasa, cat s-a desprins din ce a invatat de acasa…Nu inseamna ca daca cineva a avut necazuri in familia de origine, va avea si in familia lui (obligatoriu), pentru ca pocainta, iertarea, viata duhovniceasca schimba dar noi trebuie sa fim realisti…Femeile nu mai au rabdare sa-I astepte pe barbat sa iubeasca. La primul semn de iubire, femeia raspunde cu toata iubirea si nu-si da seama ca nu e iubire ce ofera…Confundarea poftei cu dragostea,  este prima capcana! Daca barbatul totusi iubeste si  i se ofera acest plus deodata, iubirea lui se stinge,  fiindca el nu are timp sa vada persoana…



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a doua


Odata cu intrarea in manastire, ce inseamna pentru o monahie familia?


Noi avem doua familii, familia de origine cum ii spunem noi (parintii si rudele noastre dupa sange) si familia aceasta noua, care se naste in manastire, fie ca o gasim fie ca o intemeiem, unde suntem surori, maici, fiice, dupa randuiala lui Dumnezeu, sau parinti, unde implinim porunca Mantuitorului de a deveni  frati si surori in El. Invatand aceasta iubire care nu este dictata  de sange, reinvatam sa ne iubim si  parintii mai bine . Ne dam seama ca e mai important pentru cineva  sa se mantuiasca decat sa fie bun! Noi pierdem foarte mult,  fiindca vrem sa fim buni, sa fim pretuiti, iubiti si nu ne gandim la mantuire! Viata in manastire te obliga sa te gandesti la mantuire si in felul acesta toti oamenii devin ca si rudele noastre de sange. Cand va vad, parca toti sunteti surorile mele, fiicele mele, nepoatele mele, nepotii mei…dispare aceasta granita mica a familiei. Sigur ca nici o alta femeie de pe Pamant nu este mama mea, ci mama mea e mama mea, dar foarte multe femei imi amintesc de mama si le-as imbratisa si le-as saruta mana, chiar daca-s de varsta mea, cu acelasi drag cu care o faceam  cu mama mea! De obicei, noi avem cu familia de origine, relatii mai protocolare,  familiile noastre se sperie cand plecam de acasa, chiar daca sunt credinciosi, plang ca la o moarte…si se simt vinovati ca si cand ei ar fi vinovati ca noi plecam. Exista niste mituri in lume, ca fetele pleaca la manastire ca nu le ia nimeni, din cauza dezamagirilor in dragoste…va dati seama ca sunt minciuni…

Cand iti dai seama ca tanar ca ai ales calea potrivita, a calugariei sau a casatoriei?

Va spun o taina mare, nu tanarul alege , calea-l alege pe el! Un tanar care sta pe ganduri, nu e pregatit pentru nici o cale. Atunci cand se insoara, se insoara fiindca iubeste o fata, se marita fiindca iubeste un baiat , se duce la manastire fiindca iubeste viata de rugaciune si-L iubeste pe Domnul! Deci cumva calea te-a ales, te-a format asa, intr-o directie…Monahul adevarat este acela care simte ca viata lui vesnica a inceput…maica, viata noastra vesnica e inceputa…Semnul ca ti-ai ales bine calea, e bucuria! Daca esti bucuroasa ca esti maritata, asta ti-e calea, daca esti bucuroasa ca esti maicuta, asta ti-e calea…daca esti amarat…mai cauta!



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a treia

Duhul lumii in care traim e un duh de sfarsit de lume , e un duhul al vremurilor de pe urma in care binele e numit rau, raul e numit bine, in care fara rusine, ni se propovaduiesc lucruri rusinoase …familia crestina trebuie sa zica nu, sa nu mai primim nimic mincinos in vietile noastre…nu va fi usor sa traim sfarsitul lumii dar sa strigam la Dumnezeu…oameni buni, nu exista moarte…moartea a fost inghitita de viata…



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a patra


Eu va multumesc si sa ma credeti ca nimic nu-i din capul meu! Sa ma credeti! Eu nu stiu de ce Dumnezeu a randuit sa se foloseasca de mine dar Ii sarut picioarele si dumneavoastra va sarut manutele si  va multumesc! Doamne ajuta!




luni, 30 martie 2009

Ortodoxia, zi de zi!

Conferinta "Ortodoxia, zi de zi",Maica Siluana, Iasi, octombrie 2008,partea intai!


Conferinta "Ortodoxia, zi de zi!", Maica Siluana, Iasi, octombrie 2008, partea a doua!

Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos!


Conferinta Maica Siluana, Iasi, 26 noiembrie 2008, prima parte

Conferinta Maica Siluana, Iasi, 26 noiembrie 2008, partea a doua

joi, 5 martie 2009

Intrați în bucuria mea...

Folosul pe care-l urmaresc eu acum, este bucuria, sa ne bucuram si urmaresc asta, pentru ca avem porunca, e porunca de la Dumnezeu, sa ne bucuram si este una dintre cele mai dificile porunci! Greu ajungem sa ne bucuram, greu indraznim sa ne bucuram si greu invatam cum sa facem sa implinim aceasta porunca. Pana la venirea Mantuitorului, omenirea nu a stiut ce este bucuria..."


Prima parte a conferintei "Calea Bucuriei!", sustinuta de Maica Siluana Vlad, in 4 decembrie la Suceava!

"Omul ranit se revolta, omul ranit se impotriveste si se cearta cu Dumnezeu. De ce m-ai facut asa? Si El ne spune, nu te-am facut, acum te fac! Noi suntem facuti de doua ori, o data de mama si de tata si o data de Dumnezeu. Si avem doua vieti! Una de la mama si de la tata si una de la Botez. In viata de la botez am tot ce-mi trebuie ca sa devin sfant! De ce te impotrivesti? Si sa stiti ca nimeni nu renunta la sfintenie si la bucurie degeaba. Vrajmasul, uratorul de oameni, diavolul, ne ofera o bombonica care se numeste: PLACEREA! Placerea binecuvantata ne hraneste trupul si sufletul ca sa mergem pe  Calea Bucuriei, sa ne ducem crucea pana la marea Intalnire! Placerea pacatoasa ne trage inapoi si ne face sa zicem, fie ce o fi...acest "fie ce o fi" e  IADUL..."


Partea a doua a conferintei "Calea Bucuriei!", sustinuta de Maica Siluana Vlad, in 4 decembrie la Suceava!

"...nu-i usor sa iubesti! Si sunt situatii in care, astept Invierea a doua ca sa pot iubi. Doamne, nu te supara dar nici o metoda nu-mi iese! Din experienta mea, in afara de rugaciune, care ramane fara raspuns, in unele cazuri...pentru ca nu am ajuns sa ma smeresc si nu am capatat iubirea pe care o cere Domnul si pe care o doresc, foloseam niste trucuri...ma gandeam, cum a fost asta cand era mic?...si cand te gandesti ce copil dragalas a fost, cum sa nu-l iubesti..."


Partea a treia a conferintei "Calea Bucuriei!", sustinuta de Maica Siluana Vlad, in 4 decembrie la Suceava!

"Sa credem ca din toate intamplarile vietii noastre, daca suntem cu Dumnezeu, vom descoperi, ca pe langa culorile frumoase pe care le are viata noastra, pe partea celalta a "covorului" este o icoana minunata si aducatoare de bucurie vesnica! 
Asa sa ne ajute Dumnezeu!"


Inregistrarile video au fost descarcate de pe: http://www.misiune-ortodoxa.ro/