marți, 7 aprilie 2009

Familia crestina!

Omul de astazi are multe dar un singur lucru ii lipseste, nu mai are timp! Mai de curand, asa, diavolii s-au adunat la o sedinta mare, sa vada ce sa faca cu omul acesta postmodern, ca s-a desteptat foarte tare, ca s-a prins ca exista diavol, ca nu mai crede ca e o pacaleala, ca a inceput sa tanjeasca dupa Dumnezeu si ce  sa facem noi cu el, ca tot mai multi tineri, mai ales in tarile care au fost comuniste,  tot mai multi oameni , se intorc la biserica…Si s-au hotarat ei, sa aduca asa o explozie informationala,  ca oamenii sa nu mai aiba timp. Asa ca vedeti, noi am inceput sa avem mai de toate dar nu mai avem timp! Si iata ca Dumnezeu,  ne-a dat puterea sa stam impreuna si sa ne facem  putin timp, sa stam de vorba despre familie! Ce lucru o fi acesta, ca o maica, un calugar, sa vorbeasca despre familie?! Maica face ascultare, cei care m-au invitat mi-au cerut sa vorbim despre familie si gandul a pornit de la faptul ca eu prin ascultarea pe care o am la Craiova, cunosc mult durerea familiei, aproape la fel de mult ca parintii duhovnici. Preotii nostri, parintii duhovnici,  stiu foarte multe despre familia crestina de astazi, despre durerile ei, dar din pacate oamenii inca nu au urechi de auzit cand vorbeste un parinte. Daca in biserica, mai asculta de bine, de rau, credinciosii predica, daca aduci un preot la o conferinta , lumea spune:       ”… no, iar predica…” .  Atunci Dumnezeu alege asa, cate un alt vorbitor, ca sa spuna din experienta aceasta ascunsa a crestinatatii. La suprafata, crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni.  In ascuns insa, ei se deosebesc foarte tare, atat  din perspectiva bucuriei cat si din perspectiva durerii! Crestinul se bucura fara motive vizibile, crestinul este in stare sa se bucure pentru ca a inviat Hristos, chiar daca el are o paguba materiala sau i s-a intamplat un necaz in familie. Crestinul este in stare sa planga si sa se inchine patimilor lui Hristos, chiar daca tocmai atunci s-a indragostit! Aceasta viata a crestinului ascunsa, atarna de viata lui in Hristos, lucru greu de priceput de omul care nu este crestin, in sensul de traitor in Biserica. La fel de mult se deosebeste crestinul de crestinul nepracticant, prin felul in care-si traieste necazurile, durerile. Un crestin (practicant ) are aceleasi neputinete, aceleasi pacate, cati  nu spun despre noi , ca ne ducem degeaba la biserica, ca tot la fel de rai suntem…deosebirea insa este ca un crestin practicant, care merge la Sfanta Liturghie, numeste pacatul, pacat  si raul, rau! Nu se lauda cu pacatele, nu se mandreste cu rautatea sa, ci o plange, se caieste de ea si nadajduieste ca Dumnezeu il va vindeca intr-o zi! Cred ca viata familiei crestine astazi, cam aici se aseaza, in afara celorlalte familii,  in sensul ca o familiei crestina sufera ca nu traieste la inaltimea poruncilor lui Dumnezeu, ca nu traieste la inaltimea chemarii de a fi o mica biserica. De ce nu mai traim astazi bucuria despre care vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur, de a avea in familie o oaza de pace, de liniste…Pentru ca vrajmasul omului, ataca doua lucruri, ataca Sfanta Euharistie, diavolul nu suporta ca oamenii sa se impartaseasca cu trupul si sangele lui Hristos, incolo ii pot canta cantece, ii pot tine slujbe, pot vorbi despre El, ii pot citi cuvantul, nu se supara nici un drac, dimpotriva , chiar iti da ravna si in trei saptamani ajungi un predicator de mana intai. De ce? Pentru ca este important sa nu ai viata care nu este a ta, sa nu cumva sa ai viata lui Hristos in tine. Deci prima lui lupta este sa-I  indeparteze pe oameni de la Sfanta Euharistie.  Vedeti,  crestinatatea…s-a imputinat foarte mult, in sensul profund si real al cuvantului.  Foarte putini crestini se impartasesc cu trupul si sangele lui Hristos!  Acolo unde se mai impartasesc, numind-o Sfanta Taina, ba se impartasesc numai cu trupul, ba trupul e altfel decat au lasat Sfintii Apostoli…deci se intampla tot felul de lucruri care-l indeparteaza pe om de Viata! Viata noastra este Hristos Domnul si viata lui Dumnezeu, intra in viata noastra, concret, real ca viata vie prin trup si sange viu! Fara aceasta Sfanta Impartasanie noi nu suntem vii. Crestinul ortodox macar dupa botez si tot s-a impartasit, slava Domnului acum tot mai multi oameni vin si se hranesc cu viata cea adevarata! Al doilea atac al vrajmasului,  este impotriva familiei.Aceasta ura a uratorului de oameni,  ataca nucleele  fiintei  umane care pot tine viata. Al doilea nucleu este familia! Noi aparem in lume  intr-o familie…asa cum a gandit-o Dumnezeu , toti  venim pe lume dintr-o imbratisare a unui barbat si a unei femei, prin dragostea dintre un barbat si o femeie. E dragoste cand este chiar foarte cazuta, chiar si cand este intamplatoare , chiar si cand este cea mai degradata si mai cazuta forma, dar este forma de dragoste prin care Dumnezeu  a randuit sa ne nastem in aceasta viata, sa venim  la viata. Primim in momentul zamislirii noastre, atat viata de la parinti cat si suflarea aceea de viata  de la Dumnezeu , ne primim pe noi ca persoana in momentul acela …Ganditi-va,  ca in momentul in care barbatul si femeia sunt imbratisati, Duhul Sfant ii imbratiseaza ca sa binecuvanteze semintele de viata care se pot uni. Actul intim dintre barbat si femeie, in invatatura Sfintei noastre Biserici, este un act binecuvantat, este randuit de Dumnezeu si pus in firea omului . Sigur, dupa cadere a capatat anumite aspecte neduhovnicesti , rupte de Dumnezeu dar noi stim ca dupa cadere firea omeneasca nu a devenit cu totul rea, chipul lui Dumnezeu tot este in om. Nu veti gasi in invatatura Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei , cuvinte ca: e spurcat actul intim dintre barbat si femeie, nu vom gasi cuvinte spuse de unii parinti ai Bisericii Apuseni , cum ca femeile ar trebui sa se rusineze ca sunt femei, sau ca barbatul si femeia ar trebui sa se rusineze pentru actul lor intim! Nu veti gasi niciodata in invatatura Sfintei Biserici, ca actul intim dintre un barbat si o femeie,  ar fi un act de reproducere.  Omul nu este o specie, omul nu este un animal, omul nu se reproduce. Omul se iubeste! Barbatul si femeia se iubesc  si rodul iubirii lor este viata lor nedespartita, ei nu mai sunt doi, ci sunt una si viata femeii  si a barbatului dupa casatorie este o alta viata, iar roadele iubirii lor sunt copiii. Nasterea de prunci a fost incredintata de Dumnezeu iubirii barbatului si femeii nu, barbatului si femeii. Vrajmasul, de secole, lupta ca sa transforme aceasta iubire, intr-un razboi. A izbutit inca din Rai, cand a venit la femeie si a ispitit-o, cu cunoasterea… ca sa devina ca Dumnezeu …



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, prima parte


Relatia dintre barbat si femeie in casatorie este castitatea. Exista castitatea calugareasca, care inseamna renuntarea de buna voie  si cu bucurie la actul casatoriei, pentru Hristos si castitatea in familie, care inseamna trairea relatiilor intime dupa randuiala bisericii, cu binecuvantarea Bisericii, in patul care trebuie sa fie neintinat. Neintinat de vecina, de imaginatii pacatoase si nu de imbratisarea, sfintita de Dumnezeu prin taina cununiei.  Apoi sigur, ca un temei a casatoriei este nasterea si cresterea pruncilor. Omul nu se reproduce, omul nu face pui,  ci omul face oameni noi, este impreuna factor de oameni cu Dumnezeu.  Omul este creator dupa chipul lui Dumnezeu si creaza oameni noi, impreuna cu Dumnezeu. Femeia traieste cea mai mare minune posibila, ea face oameni noi impreuna cu Dumnezeu.  Sigur cu ajutorul barbatului, cu contributia lui si cu protectia lui, acolo se zamizleste viata si femeia seamana cu Dumnezeu, se da de mancare. Dumnezeu se da noua mancare prin Euharistie si femeia se da pe sine pruncului  de mancare …temeiul este cresterea pruncilor, educarea pruncilor sa devina sfinti. Ganditi-va sfintii acestui pamant sunt nascuti si crescuti de femei…. Asadar acesta este al doilea temei al casatoriei, primul este iubirea, unirea  dintre barbat si femeie, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu sa devenim una, a doua este castitatea , pazirea castitatii si pregatirea pentru viata ingereasca…Apoi un alt temei al casatoriei este acela de a ne odihni, de a ne putea sprijini unii pe altii  in aceasta lume, care nu vrea sa se mantuiasca. Aceasta lume nu-l vrea pe Dumnezeu…In aceasta lume cei care L-au primit, au primit puterea sa se faca fiii lui Dumnezeu, sa se faca sfinti. Dumnezeu ne schimba viata dinauntru…Astazi familia crestina e bolnava ca si omul crestin. Omul vremurilor  de pe urma e ranit, e bolnav, e chinuit…Ca sa facem ceva nou, trebuie sa ne dezvatam de vechi…asta se face cu truda, asta se face cu repetitie. Dumnezeu nu ma schimba fara voia mea si fara truda mea. Asta este asceza, de asta facem metanii, postim, ne rugam…ca sa se fixeze in trupul nostru, sa se scrie noua randuiala a vietii, randuiala sfanta si sa nu mai izbugneasca cea veche…Noi pornim de acasa cu niste apucaturi bune sau rele si le impunem celuilalt. Cand vrem sa ne casatorim, ne lepadam de parinti in sensul ca ne lepadam toate apucaturile si ne ducem intr-o lume noua, intr-o casa noua, invatam obiceiuri noi impreuna! Un baiat care a avut o mama excesiv de grijulie, care i-a implinit toate dorintele, va cauta in casatorie o mama. Daca a avut o mama rea, atunci va astepta ca femeia sa fie o mama buna, sa-i  compenseze lipsurile pe care le-a avut mama. La randul ei, fata va avea model pe tata! …trebuie sa fim constienti de toate aceste lucruri, sa ne lepadam de ele. Lepadarea se face prin iertare… Apoi cand ne casatorim, trebuie sa fim atenti la familia celuilalt. Ce fel de familie e, ce relatie cu familia are, ce a invatat de acasa, cat s-a desprins din ce a invatat de acasa…Nu inseamna ca daca cineva a avut necazuri in familia de origine, va avea si in familia lui (obligatoriu), pentru ca pocainta, iertarea, viata duhovniceasca schimba dar noi trebuie sa fim realisti…Femeile nu mai au rabdare sa-I astepte pe barbat sa iubeasca. La primul semn de iubire, femeia raspunde cu toata iubirea si nu-si da seama ca nu e iubire ce ofera…Confundarea poftei cu dragostea,  este prima capcana! Daca barbatul totusi iubeste si  i se ofera acest plus deodata, iubirea lui se stinge,  fiindca el nu are timp sa vada persoana…



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a doua


Odata cu intrarea in manastire, ce inseamna pentru o monahie familia?


Noi avem doua familii, familia de origine cum ii spunem noi (parintii si rudele noastre dupa sange) si familia aceasta noua, care se naste in manastire, fie ca o gasim fie ca o intemeiem, unde suntem surori, maici, fiice, dupa randuiala lui Dumnezeu, sau parinti, unde implinim porunca Mantuitorului de a deveni  frati si surori in El. Invatand aceasta iubire care nu este dictata  de sange, reinvatam sa ne iubim si  parintii mai bine . Ne dam seama ca e mai important pentru cineva  sa se mantuiasca decat sa fie bun! Noi pierdem foarte mult,  fiindca vrem sa fim buni, sa fim pretuiti, iubiti si nu ne gandim la mantuire! Viata in manastire te obliga sa te gandesti la mantuire si in felul acesta toti oamenii devin ca si rudele noastre de sange. Cand va vad, parca toti sunteti surorile mele, fiicele mele, nepoatele mele, nepotii mei…dispare aceasta granita mica a familiei. Sigur ca nici o alta femeie de pe Pamant nu este mama mea, ci mama mea e mama mea, dar foarte multe femei imi amintesc de mama si le-as imbratisa si le-as saruta mana, chiar daca-s de varsta mea, cu acelasi drag cu care o faceam  cu mama mea! De obicei, noi avem cu familia de origine, relatii mai protocolare,  familiile noastre se sperie cand plecam de acasa, chiar daca sunt credinciosi, plang ca la o moarte…si se simt vinovati ca si cand ei ar fi vinovati ca noi plecam. Exista niste mituri in lume, ca fetele pleaca la manastire ca nu le ia nimeni, din cauza dezamagirilor in dragoste…va dati seama ca sunt minciuni…

Cand iti dai seama ca tanar ca ai ales calea potrivita, a calugariei sau a casatoriei?

Va spun o taina mare, nu tanarul alege , calea-l alege pe el! Un tanar care sta pe ganduri, nu e pregatit pentru nici o cale. Atunci cand se insoara, se insoara fiindca iubeste o fata, se marita fiindca iubeste un baiat , se duce la manastire fiindca iubeste viata de rugaciune si-L iubeste pe Domnul! Deci cumva calea te-a ales, te-a format asa, intr-o directie…Monahul adevarat este acela care simte ca viata lui vesnica a inceput…maica, viata noastra vesnica e inceputa…Semnul ca ti-ai ales bine calea, e bucuria! Daca esti bucuroasa ca esti maritata, asta ti-e calea, daca esti bucuroasa ca esti maicuta, asta ti-e calea…daca esti amarat…mai cauta!



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a treia

Duhul lumii in care traim e un duh de sfarsit de lume , e un duhul al vremurilor de pe urma in care binele e numit rau, raul e numit bine, in care fara rusine, ni se propovaduiesc lucruri rusinoase …familia crestina trebuie sa zica nu, sa nu mai primim nimic mincinos in vietile noastre…nu va fi usor sa traim sfarsitul lumii dar sa strigam la Dumnezeu…oameni buni, nu exista moarte…moartea a fost inghitita de viata…



Conferinta Maicii Siluana "Familia crestina", Drobeta Turnu Severin,14 martie 2008, partea a patra


Eu va multumesc si sa ma credeti ca nimic nu-i din capul meu! Sa ma credeti! Eu nu stiu de ce Dumnezeu a randuit sa se foloseasca de mine dar Ii sarut picioarele si dumneavoastra va sarut manutele si  va multumesc! Doamne ajuta!




Donații

4 comentarii:

  1. Felicitări pentru blog! Doamne ajută

    RăspundețiȘtergere
  2. Hristos a inviat! Felicitari pentru blog si multumiri pentru ceea ce am gasit aici despre maica "mea" si a multor oameni pe care i-a nascut duhovniceste. Spor si ajutor pe cale in continuare! Dumi

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarat a Inviat!
    Multumesc pentru consideratii si multumirile sa i le aducem dansei, care cu adevarat este maica noastra, a multora!

    RăspundețiȘtergere