Din răspunsurile maicii Siluana la frământările noastre...

Cum să te comporți cu cineva care minte și care te acuză că nu ai încredere în el?

Să nu-i spui: ești mincinos, că se va apăra. Să nu judeci! E ceva atât de greu pentru mintea omenească. Omul te minte, și atunci, tu să nu-l judeci. Să zici: Doamne miluiește-l! Are un fir de minte, îi e frică, îi e rușine. Așa a fost învățat! Și acceptă ce spune, fără să îl crezi, fără să-l judeci și fără să-i spui nimic. Doar roagă-te! Doamne miluiește-l Tu, spune-i Tu, fă-L Tu să înțeleagă sau fă-o Tu să înțeleagă că nu e adevărat ce spune. Dar încearcă să faci asta fără nici un cuvânt, și într-o săptămână totul se schimbă. Nu te mai apăra, și dacă nu se schimbă într-o săptămână, în două săptămâni de rugăciune lăuntrică și de binecuvântare, atunci discutați despre asta: „uite asta e o neputință, e o boală a ta, proiectezi pe mine lucrul acesta, și, dacă nu conștientizezi că e o suferință și nu vrei să te vindeci, ne despărțim”. N-ai să poți să fii fericit sau fericită cu un mincinos. Și atunci trebuie să fugi. Nu există altă soluție. Deci, unu: încearcă asta, după aceea discuția și apoi părăsirea. Învățați să fugiți de pericole, nu vă lăsați prinși în capcane din astea care duc la nefericiri și mai mari. Singurătatea este un dar. E minunat să fii singur, decât să fii torturat într-o relație sau într-o căsnicie, în care celălalt nu vrea să lupte pentru mântuire, sau măcar să-ți respecte lupta.

O persoană care aparține altei confesiuni religioase vrea să se întoarcă la Hristos, vrea să se mântuiască. Se poate spovedi?

La Hristos nu poate să se întoarcă, pentru că este! Dacă este confesiune creștină, el este la Hristos. El trebuie să se întoarcă la Biserică, să se întoarcă acolo unde Hristos este cu Trupul și Sângele Său și unde Duhul Sfânt este în toată deplinătatea. Eu m-aș feri să spun despre vreun creștin că nu are nici o relație cu Hristos. A fi un bun ortodox nu înseamnă să excludem relația cuiva cu Hristos. Dar el se poate spovedi, după ce face rânduiala sfântă de intrare în Biserica Ortodoxă. Dacă a fost botezat, având Mirungerea și s-a împărtășit la vremea Botezului, în copilărie, se reface Mirungerea după o pregătire cu un părinte duhovnic, care să-l pregătească pe cale, pentru că trecerea la cealaltă confesiune a fost un act conștient și declarativ. El a făcut niște declarații: mă lepăd, mă unesc, într-un fel în care a fost străin de felul în care îl trăim noi. Și atunci e nevoie de o întoarcere formală, pentru că acesta este omul, o ființă cugetătoare și cuvântătoare. Și trebuie să spună cuvântul acesta: mă lepăd de rătăcirea mea, consider că e rătăcire și mă întorc acasă. Și se poate spovedi în Taina Sfintei Spovedanii, că așa, sunt oameni care se spovedesc la un copac, sau se spovedesc în grup, și aceasta este o spovedanie, dar nu este Taina Pocăinței, nu este Taina Spovedaniei. A spovedaniei în sensul de dezlegare, că sunt mulți care spun: vai, acum nu-mi mai trebuie nimic, că v-am spus dumneavoastră și mă simt foarte bine. Da, dar să știi că rămâi legat, că eu nu pot să te dezleg. Trebuie să mergi mai departe. Așa că se poate, dar cu multă delicatețe.

Conferința „Sursa depresiei omului modern”, Cluj-Napoca, martie, 2007