Domnul sa îi primeasca sufletul... Cei care au iubit pădurea, copacii, pietrele... așa, știu bine ce vreau să zic.O creangă dintr-un Copac
...niste crengi ce-mi fusesera brate..."In povestea copacilor goiScartaind intr-o singura usa,Este vorba de noi amandoiEste vorba de foc si cenusa.doi copaci fara frunze pe drumdupa cum ii priveste inaltuldoi copaci prin sarutul de scrumaplecandu-se unul spre altulspune-mi padure cu frunza raraunde-i iubirea de asta vara?nu stie iarna sa se indurede noi copacii fara padureToata vara a fost numai focSi-au fost stele in nopti fara steleSi prin toamna sederii pe locCade ultima frunza spre eleIn zadar catre tine intindNiste crengi ce-mi fusesera brateAlte usi se aud scartaindDe tomnatecul vant sa se agatespune-mi padure cu frunza raraunde-i iubirea de asta vara?nu stie iarna sa se indurede noi copacii fara padurenu mai suntem decat doi copacivor veni taietori sa ne tundavor lua crengi toti copiii saracipentru flacara lor muribundasi chiar daca ma vei mai iubipeste crivatul iernii ce vinefara brate cu ochii pustiin-am sa am ce intinde spre tinespune-mi padure cu frunza raraunde-i iubirea de asta vara?nu stie iarna sa se indurede noi copacii fara padure!"
Domnul sa îi primeasca sufletul...
ReplyDeleteCei care au iubit pădurea, copacii, pietrele... așa, știu bine ce vreau să zic.
O creangă dintr-un Copac
...niste crengi ce-mi fusesera brate...
ReplyDelete"In povestea copacilor goi
Scartaind intr-o singura usa,
Este vorba de noi amandoi
Este vorba de foc si cenusa.
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure
Toata vara a fost numai foc
Si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii pe loc
Cade ultima frunza spre ele
In zadar catre tine intind
Niste crengi ce-mi fusesera brate
Alte usi se aud scartaind
De tomnatecul vant sa se agate
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure!"