marți, 6 octombrie 2009

Te poți mântui și dacă-ți tii mintea în rai?

Te poti mantui si daca-ti tii mintea in rai? Parintele Teofil Paraian a spus ca el nu intelege ce inseamna a-ti tine mintea in iad si ca el crede ca te poti mantui si daca-ti tii mintea in rai.

Da, te poti mantui si daca-ti tii mintea in rai!

Parintele Teofil e un copil in sensul evanghelic al cuvantului. Unii copii pot sa se nasca si sa creasca fara a fi infectati de iadul acestei lumi, daca parintii sunt in Biserica si Il au pe Domnul in viata lor, viu si lucrator.
Da, toti avem nevoie sa ajungem la starea de copil care se mangaluieste tinandu-si mintea in rai, in bucuria sfanta a Imparatiei care este in noi. Dar nu inainte de a strabate „vamile vazduhului launtric”, vamile de ganduri si sentimente pietrificate in mintea-inima, adica in adancul nostru de pana in fiecare celula a trupului si in fiecare putere a sufletului, prin iertare, binecuvantare, iubirea de vrajmasi, lepadarea impotrivirii, a judecatii si a comparatiei, a luptei si atacului, a manipularii si tuturor celorlalte „arme si mecanisme” de supravietuire!
Din nefericire insa, majoritatea copiilor se nasc incarcati de iadul din parintii lor, daca acestia nu se ingrijesc sa se vindece prin lucrarea poruncilor, prin Taina Pocaintei si prin Impartasanie. Eu, de exemplu, am fost conceputa intr-o permisie de pe front a tatalui meu. Sufletul lui, mintea lui, erau incarcate de iadul razboiului si acesta a trecut la mine fara nici o cenzura, fara ca el sa fi avut posibilitatea sa se lepede de el prin rugaciune si Spovedanie, fiind „nepracticant”... Desigur, si in toti cei conceputi in timpul razboiului si imediat dupa...
Si nu numai iadul din parinti il poate mosteni un copil, ci si pe cel al stramosilor, al neamului, al lumii din afara casei. De exemplu, daca un pruncut e tinut la televizor ca „doar ce sa inteleaga el in burta mamei sau cand e mic, mic”, tot iadul acela se descarca in el ca o informatie pe un hard disc! Deja si stiinta constata si „masoara” asta. Dar cine sa creada?
Dar sa nu deznadajduim pentru ca, atunci cand omul primeste de la parinti si de la lume, o astfel de povara, orice povara, Dumnezeu ii da acelui suflet putere pe masura, adica fara masura, si „ocazii” sa afle „Vestea cea buna” ca El a biruit iadul ca, alegand sa-L primeasca pe El ca Domn si Stapan al vietii sale, sa afle Calea si sa biruiasca lumea. Altfel cum as fi iesit eu, de exemplu, si nu numai, la Lumina Lui din fundul acela de iad?
Cine are in el, in mintea lui si in memoria lui afectiva, iadul unor suferinte nepredate spre vindecare Domnului, ale neamului si personale, nu are alta iesire decat sa-si tina mintea in iad, fara a se confunda cu el, si sa nu deznadajduiasca. Aceasta „tinere a mintii (atentiei) in iadul din noi” este ceea ce facem, la masura noastra, de-a lungul si, mai ales, in liturghia launtrica din seminarul „Sa ne vindecam iertand”.
Asta pentru iadul personal.
Dar n-am putea face asta daca nu am participa activ si efectiv cu Domnul la coborarea in iadul omului total, pentru „toata suflarea”, prin Sfanta Liturghie Euharistica!
Aceasta este Calea si Duhul Sfant ne invata si ne conduce, daca ne lasam in voia lui Dumnezeu, la „tot adevarul” si la bucuria aceea pe care nimeni nu o poate lua de la noi!

Cu dragoste si binecuvantare,
Maica Siluana
Donații

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu