luni, 18 ianuarie 2010

Din ciclul poeziilor găsite... (XI)


„ ... vesel nu, bucuros da ...vesel e agitație de moment, care consumă energia, care face să nu se vadă neapărat frumosul, care umple spațiul și apoi... poc, ca un balon de săpun și aduce întristarea, golirea aia a lui "sunt plictisit, nu știu ce m-a apucat". Pe când bucuros vine din interior, din prea plinul nostru, și chiar dacă e mai puțin vizibil în comportament, ca și gesturi, mimică etc., e mai profund, e mai al nostru, ne simțim bine cu el și... durează mai mult, e mai trainic și iți face discret cu ochiul, nu obosește pe nimeni, dimpotrivă, odihnește pe cei din jur, nu îi pune în situații stânjenitoare, pe când vesel poate să o facă, mai ales dacă celălalt nu e în aceeași stare. Bucuros poate să te bată ușor pe umăr și să iți dea încredere că, chiar dacă nu se manifestă neapărat, e acolo! Și te poti baza pe el! Că îl simți și îl poți primi sau dărui, după caz, și să te umpli... ”
Donații

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu