miercuri, 17 iunie 2009

Un dar pentru cineva drag...

Poezii ale părintelui Sever Negrescu din volumul Nespusele tăceri


Spovedanie
Mă simt curat de patimile toate
si-alerg la Tine-n brațe ca un prunc
as vrea sa-ți spun acum daca se poate
Te-am rastignit la umbra mea de nuc

Peisaj de toamnă

În sufletul meu
tremura o frunză

Pisanie la un izvor
ca o lacrimă ce pleaca
din cupola ochiului

Orbul

numai gândul ma frământă
ca o cârtiță albastră
ca un greier ce îmi cântă
nelumina din fereastră

Toamna
frunzele sunt lacrimile soarelui
Soarele plânge
când îmbătrânește

Fărăde
ca o viață fărădesuspine
castel faradepoduri
ca o padure faradeverde
eu

Îndrăgostitul
in durata vesniciei
a murit un fir de iarba
pe drumul vremelniciei
asteptănd o stea să cadă

Apa
argumentul nopții este ziua
argumentul frunzei umbre
argumentul mortii vesnicia
argumentul soarelui lumina
argumentul viermelui pamantul
argumentul sfantului iubirea
argumentul versului cuvantul

ziua nu mai are argumente
apa n-are niciodata sete

Margini
este miezul noptii
in existenta mea
a batut cineva
cu piciorul
sa o scuture
de orice miez

Kenoză
in desertarea de Sine a lui Dumnezeu
mustește mistuirea firului de iarbă
suspinul prafului din gândul meu
ce ține cerul să nu cadă

Tablou
firul de iarbă
se tot certa
cu fulgul de zăpadă

Speranță
stiu că o să mor
Doamne
învelit în cer

Sunt
Ascultați pașii ploilor
sunt mai mult decât
ideea de ploaie
cerul curge pe pământ
cuvintele din mine devin cuvinte ale cerului
si astfel Doamne sunt.
Marginea miezului

deasupra
lui Dumnezeu
sta Dumnezeu,
la o margine
a lui Dumnezeu
stau ingerii,
la cealalta margine
stau sfintii,
dedesubt
de Dumnezeu
stau oamenii
ca niste cruci infipte in cer.
Dumnezeu
este nemarginit
precum nemarginita
este muzica ingerilor,
rugaciunea sfintilor,
mirarea oamenilor.
miez ca limita
margine ca inceput
a tuturor inceputurilor.
din muzica si rugaciune
s-a nascut poezia
Pururea Fecioarei
Maria.





Am găsit o poezie...


picăturile foarte mici si foarte dese mă pișcă pe față
e atat de plăcut
simți?
culorile toamnei sunt atât de frumoase...
unde le mai găsești?
le vezi, nu?
gustul gutuii mă strânge ușor de dinți
e buuun, aromat
ai mâncat?
mirosul de măr copt mi-a pătruns în pori,
prin vaporii din ceainicul clocotind întrevăd începutul de iarnă...
biserica sculptată în cărămidă se înalță lă cer
iar crucea-l străpunge...
i-a smuls aerului un volum important
de vapor impozant.
ah... m-am împiedicat de o piatră
frumos colorată
colorată în toamna auriu-ruginie
și piatra, te uită mai bine
are pictat-o icoană-ntr-u sine
da, Domnul e Bun si Maicuța și Sfinții
mi-au dat un răgaz să respir bucuria...


...mulțumesc dragă I.


Donații

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu