joi, 3 decembrie 2009

Ce pot să fac să nu mai sufăr?

Draga mea Copilă,
Acum ai posibilitatea să sesizezi și să devii pe deplin conștientă de dubla ta dimensiune, ca să zic așa: una care se roagă și știe că e auzită de Dumnezeu și-I mulțumește pentru că mai trăiește și știe și de ce mai trăiește încă în ciuda suferinței și o alta care se întreabă dacă e auzită și care așteaptă ca această auzire să o schimbe și s-o elibereze de suferință. Între aceste două laturi ale tale se dă războiul și cred că aici ai putea să găsești și izvorul celor mai multe suferințe ale tale. Dacă vei alege să te lipești de cea care rostește Numele Domnului și să nu-ți mai pleci urechea la cele din afară cu dorința de a avea dreptate, te vei îndrepta. Nu e un joc de cuvinte, ci o realitate a sufletului nostru demnă de băgat în seamă. Câtă vreme ne cheltuim energiile sufletești și chiar cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a avea noi dreptate, suntem încă departe de Mântuitorul, Cel care ne cere să prisosească dreptatea noastră, adică să cuprindem în ea și dreptatea fratelui și dreptatea lui Dumnezeu. Cumva rămânem în Legea veche așteptând încă un Mesia al nostru, care să ne facă dreptate nouă în detrimentul celui care ne rănește și ne nedreptățește după logica sensibilității și mentalității noastre de individ.
Ce poți să faci?
Mai întâi, să te împaci cu viața ta, s-o întregești acceptând că face parte din ea și ce te doare, și ce te face de rușine și ce te acuză, și ce nu poți ierta și ai îngropat în uitare și inconștient. Tot. Și asta o poți face numai și numai cu ajutorul harului sfânt pe care ni-l dă Domnul în Biserică și care devine lucrător în noi pe măsură ce împlinim poruncile. Așadar, privește-ți viața, povestea ei de la capăt și arat-o Domnului pas cu pas, trăind în fața Lui tot ce nu ai îndrăznit sau nu ai putut să trăiești în momentele traumatizante: frică, furie, rușine, vină, plăcere vinovată... Și deși știi și crezi că a fost mereu cu tine, poți îndrăzni să-L întrebi de ce nu a făcut ceva ca să nu ți se întâmple cele neplăcute sau dureroase. S-o faci în rugăciune și să nu mergi mai departe până nu primești în inima ta răspunsul Lui. Va fi o mângâiere. Vei înțelege multe și vei vedea că El nu schimbă evenimentele, ci inimile oamenilor care vor să-l primească pentru că toate evenimentele izvorăsc din inima omului. Dar tu să nu cauți înțelesuri, ci răspunsul Lui care nu este o explicație sau predică, ci iubirea mângâietoare și înțelegătoare pe față de care ne împotrivim pentru că nu înțelegem de ce. În felul acesta te vei împăca și cu Dumnezeu cunoscând care e lucrarea Sa cu tine, cu noi oamenii, și vei pune început bun învățând să-ți îndrepți dorințele spre împlinirea voii lui Dumnezeu Care voiește și știe cum să dobândești fericirea cea adevărată, după care tânjește în adânc inima ta.
Așa te vei elibera de tristețe. Tristețea fiind un sentiment legat de pierderile trecute, de îndată ce le vei plânge, jeli, înțelege, ierta și integra în povestea vieții tale trecute, se va isprăvi prin trăirea ei până la capăt împreună cu Dumnezeu.
Apoi, să lucrezi cu harul ca să înlocuiești toate deprinderile păcătoase, cele prin care te împotriveai voii lui Dumnezeu, cele cu care răspundeai la atacuri și cu care trăiai neîmplinirea dorințelor și așteptărilor tale. E aici o asceză, un adevărat război prin care înlocuiești o atitudine bolnavă, pătimașă, cu una sănătoasă, duhovnicească. E o lucrare grea și de durată pentru că deprinderile sunt scrise în creierul nostru prin sinapse care au fost alimentate ani și ani și avem nevoie de timp ca să se „scrie cele noi”. Dar să nu faci asta singură, nici o clipă, ci numai și numai cu harul lui Dumnezeu și în prezența Lui. Asta poți învăța și făcând Seminarul iertării, dacă vei lucra cu onestitate și hotărâre „temele” lui.
Și nu în ultimul rând, fii atentă la gândurile tale, la cele aproape subconștiente care te manipulează și-ți dictează atitudini și stări sufletești. Prin ele lucrează vrăjmașul și-ți strică planul de schimbare. Tu iei o hotărâre conform dorinței celei mai înalte a sufletului tău, și ele te sabotează, lucrând pentru plăcerile pătimașe cuibărite în chiar suferința de care te plângi...
Încearcă, Om drag, să-ți muți atenția de la dorința de a fi auzită și transformată instantaneu, doar prin rostirea Numelui Domnului, la dorința adâncă a inimii tale de a face voia Lui.

Cu rugăciune, binecuvântare și încredere,
Maica Siluana

Donații

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu