luni, 3 august 2009

De. ... pe un țărm!

Tot ce este în jur e cumva în mine...

Același loc, aceeași apă, un sunet poate mai mult și cred că un viu, care vine înspre mine, sau crește în mine sau eu mă simt tot mai aproape de...!

Tot ce este în jur e cumva în mine, de la cel mai mic detaliu, dat de o furnică ce se agață în plasa unui păianjen și până la pietrele atât de vizibile, când suntem la reflux. Roluri ce se pot schimba... furnica să devină mai mult decât vizibilă și pietrele să dispară. Sub ape! Și atunci spunem... e ora fluxului. Fluxului de apă, fluxului de sare, fluxului de mine! Am de multe ori senzația unui „dat pe afară”... fie că e un râs din care aș servi pe toată lumea, fie că este o privire aruncată în locul unde cerul și apa sunt imposibil de delimitat, fie că e reverberația aia ce o simți până-n străfundul-străfundului când un copil, cu ochii ca cerul, îți zâmbește. Așa este fluxul de mine, la ora mea locală! Apoi desigur că, va urma și re(tragerea) și atunci nu mai dau pe afară ci... pe dinăuntru. Abia la refluxul de mine, pot cu adevărat să văd, fiecare detaliu... uneori doare, de cele mai multe ori... doare tare... însă aceasta mă pune cu adevărat în evidență. Și nici nu-i atât de important cât cred ca faptul că aceste mișcări încep să aibă ritm, respectiv să nu mai fiu numai flux, sau doar reflux, ci să existe o anume periodicitate a alternanței. Iar cel mai important este că acum, ca și „coordonator de joc”, nu mai țin doar un satelit natural, o carte, o idee sau doar un om, ci pe „titularul de drept”, Care cunoaște atât de bine relațiile de joc, încât „precizia pasei” cu care mă pune în valoare este năucitoare... desigur pentru mine. Însă pentru a ajunge un bun finalizator am nevoie de exercițiu, am nevoie de multe bare sau am nevoie de rătări milimetrice și și de comentarii a la Ilie Dobre. Și uite cum finalizarea nu-i decât o chestiune de alegere, a mea, că altfel... libertatea ar fi doar ceva, frumos descris de învățați prin Grecia cu ani... mulți... înainte!

De. pe un țarm...


Îți mulțumesc, suflet drag, că ai ales să nu lași frumusețea să moară fără martori! El te-a trimis acolo să fii martorul frumuseții pe care a dăruit-o omului ca să se bucure!

Cu dragoste și recunoștință,

Maica Siluana

3 comentarii:

  1. Mesaj pt T.
    Oare T vine de la T(e) iubesc sau de la T(e) ignor? Sau poate e unul din T-urile din aTenT? Sau e poate T-ul din: T(e) rog, Doamne, araTă-mi calea pe care voi merge! Învață-mă să fac voia Ta, că Tu esTi Dumnezeul meu, Duhul Tău Cel Bun mă va povățui la pământul drepTății... T(u) știi...
    Cu drag, o "liTeră oarecare" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm... :D :P Dar de ce te ascunzi asa? :D :-?

    RăspundețiȘtergere