marți, 12 mai 2009

Cine sunt eu?!

"Cine sunt eu în fața dumneavoastră?  Trei roluri încearcă să mă definească, acum în fața dumneavoastră, sunt maica aceea care ține o conferință, care vorbește cu noi și are de gând  să ne răspundă la întrebarea asta, bineînțeles din perspectiva ei, din ce crede ea! Cine sunteți dumneavoastră? Sunteți auditoriul, sunteți cei care ascultă, eu pot să zic de aici, eu sunt cineva, eu sunt  importantă, eu sunt știuitoare, eu vă spun și dumneavoastră învățați...De obicei așa gândesc oamenii care cred că știu cine sunt și așa zâmbim când nu știm cine suntem. Eu nu aș putea să vorbesc dacă nu m-ar asculta nimeni  și nu aș avea ce să vă spun, dacă dumneavoastră prin ascultare și așteptare nu ați vrea să auziți ceva anume. Dacă în seara asta Dumnezeu ne va ajuta să ne spunem lucruri care ne interesează și care să ne sporească ființa, care să ne îmbogățească, care să ne ajute să trăim altfel începând din seara aceasta, atunci înseamnă că a lucrat această putere tainică dintre noi, ascultarea dumneavoastră și vorbirea mea. Dacă nu, vom pierde timpul, într-un mod mai elevat dar îl vom pierde și vom da socoteală pentru timpul pierdut! În ce mă privește vorbesc, minunat, uluitor, atunci când cel care mă întreabă este într-o stare de minunare și de prag a ființei uimitoare. Fiecare dintre noi suntem la un capăt al ființei noastre minunați și uimitori și la celălalt capăt, bicisnici și plictisitori. Și călătorim de foarte multe ori pe oră între cei doi poli! Suntem slabi, nu atât că nu putem să rămânem în polul minunat din noi ci mai ales că ne este frică să intrăm în contact cu realitatea. Suntem slabi pentru că ne e frică să fim una cu ce e în jurul nostru. Ca să ne simțim puternici, ca să ne simțim cineva, ne facem garduri, foișoare, pentru că relația cu celălalt, cu cel din fața noastră este o relație de moarte. În orice relație cu aproapele noi murim, murim imaginii pe care o avem despre noi, nu mai suntem siguri pe noi, pentru că nu mai știm cine suntem! Nici nu avem cum să știm, pentru că nici nu suntem. În clipa in care cineva ne privește, noi nu mai suntem cine credeam că suntem înainte de a ne privi cineva! De aceea m-am bucurat când am gasit cu prieteni noștri de la A.S.C.O.R., acest titlu, dintr-o listă de căutări, și când titlu s-a conturat, s-a formulat, „Cine sunt eu pentru?și cei care ați fost la centru și am facut acest seminar, care va fi de fapt seminarul vieții noastre, știți că ajungeam la concluzia ca eu nu sunt stareța mănăstirii, că eu nu sunt coordonatoarea centrului, că eu nu sunt posesoarea unei diplome, sau a unei funcții sau averi ci că eu sunt eu! Eu sunt eu, cea care are și face toate acestea, care se lasă văzută și definită de cei din jur, prin lucrările la care sunt prezentă aici și acum. Astăzi însă vom primi împreună un răspuns diferit, astăzi eu sunt TU! În fața cuiva, pentru cineva, eu nu pot fi decât tu . Eu sunt în intimitatea dumneavoastra un Tu. Și fiecare dintre dumneavoastră sunteți pentru mine un TU. Altfel puteți fi oricine! Atâta timp cât spuneți cuiva, Sfinția dumneavoastra, aceasta poate fi o etichetă, sub care se poate așeza oricine. Când spunem dumneavoastră poate fi oricine, numai când spun cuiva tu, când cineva-mi spune mie tu, atunci știu precis cine e, adică știu că pot avea o relație în care risc să sufăr. Relația eu-tu este o relație de moarte, cum spuneam adineauri dar o moarte în care ne naștem! Numai moartea ne va naște in viața de veci. Numai moartea unui anume fel al nostru de a fi ne duce la alt fel de a fi, după care tânjim...Istoric persoana umana începe prin a fi un Tu..."

Maica Siluana


Maica Siluana, Conferință Craiova, 30 noiembrie 2006




Donații

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu